Am deschis larg ochii după practică

21/09/2017

Închide ochii. Respiră pe nas, expiră pe gură. Deschide-i din nou şi uită-te în oglindă. Cearcănele sunt tot acolo, pe aragaz ibricul de cafea ţi se pare ciudat că stă gol, în aşteptare. Oftezi, îţi iei din nou costumul şi halatul şi te îndrepţi spre spital.

Primul an e frumos şi de coşmar în acelaşi timp, din toate punctele de vedere. Prima sesiune mai e cum mai e, dar ai grijă că timpul e o capcană. După acea primă sesiune totul se scurge mult prea repede, informaţia tot vine, dar nervii tăi, somnul tău şi, în mare parte sănătatea ta fizică şi psihică se cam duc. Ajungi în a doua sesiune, iar apoi, după o săptămână de vacanţă (aşa, cel puţin, se întâmplă la Iaşi) o iei de la capăt cu sesiunile de restanţe şi măriri. După aceea, nici nu apuci să-ţi tragi bine sufletul, că trebuie să te apuci de practica de vară.

O să încep prin a spune NU o neglijaţi. Nu vă luaţi parafele fără să mergeţi măcar o săptămână prin spitale, căci merită. Da, ştiu, vrei să dormi, să pleci la mare în iulie, ca un om normal, apoi vin toate festivalele alea faine de muzică, ba la mare, ba la Cluj, ba la Bucureşti şi vrei şi tu, dar tu nu poţi, căci eşti student la Medicină. Poţi, dar doar combinând utilul cu plăcutul.

E mişto în spital. Pe lângă toată durerea, suferinţa, mirosurile neplăcute sau varietatea de pacienţi mai mult sau mai puţin prieteni cu apa, e mişto. Eşti în sfârşit în mijlocul acţiunii, iar când începi să primeşti şi sarcini te bucuri că poţi şi tu ajuta. Neonatologie şi gineco. Asta am ales eu; am fost şi într-o parte şi în cealaltă.

Experienţa mea a fost plăcută şi fascinantă. Dar e greu să lucrezi cu mămici super hormonate şi în mijlocul travaliului, mai ales cu cele care sunt la primul copil, sunt mai mult speriate şi îşi jură să nu-l mai facă pe al doilea căci e prea profundă durerea. În sala de naşteri e un du-te vino constant. Din păcate, pentru moaşe şi asistente e deja o obişnuinţă, vin câteodată şi 7-8 copii pe zi şi nu prea le mai arde de consolat paciente. Respiră, împinge, încă puţin. Ţine mâna cu branula dreaptă, hai, împinge încă o dată. Dacă pacienta e norocoasă, scapă de chinul cusutului. Dacă nu…ei bine, mai suportă o anestezie locală şi ţipă mai ceva decât în timpul naşterii.

E puţin jenant pentru paciente. Cu una dintre ele am stat de vorbă după naştere şi mi-a spus că s-a simţit ciudat să vadă 7 persoane în salonul de naşteri care stăteau şi doar se uitau, aşteptând să iasă copilul. Copilul ieşit, publicul plecat. Pacienta abandonată într-o baltă de sânge, lăsată să agonizeze şi să conştientizeze momentul. Nu trebuie neapărat să fii student la Medicină ca să realizezi cât de proastă e comunicarea dintre doctor şi pacient. Dar când eşti implicat şi tu în mijlocul acţiunii, când, la Abilităţi Medicale au trecut prin mâinile tale protocoalele acelea care te învaţă până şi cum să-ţi saluţi respectuos pacientul şi realizezi că foarte mulţi doctori au uitat în facultate respectul şi comunicarea cu pacientul, atunci înseamnă că este o problemă.

La Ginecologie o să întâlneşti fel şi fel de femei, din toate clasele sociale şi cu nişte poveşti de viaţă atât de diversificate şi e destul de important să ştii cum să le tratezi, la fel, cu respect, pe toate. De ce pun atâta accent pe comunicare? Eu la prima mea practică am fost întrebată de doctor dacă am făcut vreun tuşeu vaginal. Înafară de recoltări sau tensiuni nu am făcut mare lucru. Mi-a explicat procedura, apoi s-a dus la o consultaţie a unei viitoare mămici. Am fost lăsată pe mâna asistentelor şi pusă să fac ceea ce mi-a explicat domnul doctor. Procedeul constă în introducerea a degetelor 2 şi 3 de la mână, pentru a palpa, în cazul meu, capul copilului la două femei aflate în travaliu, una din ele cu dilataţie completă, iar cealaltă abia intrată în travaliu. Te întrebi unde se aplică comunicarea în situaţia asta: ei bine, acele femei aflate între contracţii şi dureri, au fost  urcate pe scaun pentru mine. Ca eu să pot învăţa ceva. Procedeul acestei manevre nu este unul confortabil, mai ales atunci când un copil stă să cadă din vaginul tău. Mi-am cerut scuze, spunând că doar aşa putem învăţa şi noi, iar ceea ce am simţit a fost formidabil. Am apăsat pe capul la doi copii diferiţi, unul coborât complet şi aşezat în poziţia de abia aştept să mă ţii în braţe, mami. Asistenta m-a pus să împing uşor capul cu degetele şi atunci am văzut diferenţa: la un copil puteam să mişc discret capul, dar celălalt era prea aproape de momentul naşterii ca să mai poată fi mişcat. Un băieţel şi o fetiţă. Două mămici fericite, care au primit nota 10 la naştere.

Cel mai emoţionant moment prin care am trecut în timpul practicii a fost o cezariană la care am asistat, o mămică aflată la a treia sarcină, la o a treia fetiţă, care a ales să-şi lege ulterior şi trompele uterine. Ginecologia opreşte timpul în loc. Iar în bucata aia de stop a Universului, auzi doar cum îţi bate inima puternic: momentul în care copilul e scos, nu se mai mişcă nimeni şi se aşteaptă un uaaa uaaa care va înveseli ziua şi va descreţi toate frunţile din sala de operaţie. Eu am plâns. Am lăsat două lacrimi să mi se oprească în mască şi am trăit emoţiile la intensitate maximă.

După practica de vară am fost în extaz. Mi-am sunat toate rudele, am povestit la toată lumea experinţele mele şi am retrăit fiecare moment. Am deschis larg ochii şi urechile la fiecare informaţie pe care am primit-o şi mi-am notat în gând lucrurile pozitive făcute de cadrele medicale din jurul meu pentru a le urma exemplul într-o bună zi. M-am pregătit spiritual pentru anul 2, realizând că e mai bine să furi din timp meserie de la alţii, pe parcursul gărzilor şi a practicilor de vară, decât să amâni momentele ca să ai veri liniştite şi vacanţe pline de distracţie.

Medicina nu e o meserie uşoară, iar orice informaţie primită trebuie conservată şi în amănunt studiată. Bucuraţi-vă, în primul rând, de practica de vară şi de orice oportunitate de a ajunge în spital să învăţaţi ceva nou! De distracţie o să aveţi timp, căci mereu va rămâne o scurtă bucată de vacanţă pentru relaxare!

 

 

Succes tuturor boboceilor şi studenţilor din toate facultăţile de pretutindeni! Să vă bucuraţi din plin de orice informaţie aveţi!

Posted in Blog, General, Iasi, MG, Uncategorized by Denisa Grigoras