Amalgamul de sentimente al unui student medicinist

22/05/2017

Amalgamul de sentimente al unui student medicinist

     Student..un cuvânt cu o însemnătate deosebită pentru noi toți, un cuvânt care prin propria definiție explică modul în care, prin muncă și devotament îți poți începe clădirea unui propriu ideal, acela de a te realiza pe tine ca om.Pentru că sunt „mic” ca însemnătate în acest domeniu literar, voi încerca să transpun sensul acestui cuvânt în aria domeniului meu de activitate.Deși experiența mea este una încă irelevantă în întinsul domeniu medical, recunosc cu sinceritate și fără prea multă modestie că sunt mândru de ceea ce am realizat..sunt student! Doza mea de modestie se sfârșește în momentul în care afirm cu mult entuziasm că sunt student la medicină.Poate că acest aspect îmi reduce din atracția psihologică pe care o am față de cei din jur și pe care aceștia o manifestă adesea față de mine.Însă pot observa și în jurul meu că sentimentul de mică superioritate se manifestă și în cazul colegilor mei.Simt ca e absolut firesc să fim idolatrizați, să plutim deasupra tuturor, să fim acolo, acolo spre ideal.De ce? Pentru că învățăm cea mai sacră meserie, învățăm sa ne iubim și să iubim tot ceea ce ne aparține, nouă, noi ființele complexe, noi oamenii.Acest lucru îl simt si îl manifest și eu față de cei din jurul meu.Sunt o fire extrem de închisă, extrem de discretă în cuvinte și în acțiunile pe care le desfășor zi de zi.Din acest motiv, scrisul mă ajută de cele mai multe ori să mă exteriorizez, să mă arăt lumii, societății, vouă, voi dragii mei colegi! Astfel, pentru a nu pierde firul narațiunii mele, vă invit să cunoașteți gândirea mea și modul în care percep eu viața de student la medicină.

     De când am început studiile, totul s-a schimbat pentru mine, totul a început să capete o altă conotație.Viața a început să însemne cu adevărat o provocare.A fi student la medicină, este o provocare a vieții noastre, dragii mei, pentru că, însăși viața unui om studiată într-un îndelung șirag de 6 ani presupune să te sacrifici și să te autoprovoci pe tine însuți.Pășind pe pragul acestei facultăți, am căpătat puterea de a descoperi, de a cerceta și de a-mi răspunde la propriile întrebări.Am început să percep lucrurile în mod diferit și să realizez că viața trece pe langă noi mai repede de cât ne-am putea imagina.Cercetând în propriul trecut și făcând o comparație cu prezentul, am realizat că totul se învârte în jurul nostru, în jurul oamenilor, în jurul medicinei de altfel.

     Medicina=oameni iar oamenii sunt trup învelit de amalgamul complex de sentimente.Acest lucru am reușit să mi-l clarific mie, minții mele și interiorului meu.Explicând această mică observație, vă voi demonstra că un student la medicină este un mic magician.Este singurul student care în decursul a 24 de ore reușește să se transpună dintr-o condiție în alta, dintr-un sentiment în altul.Observ acest lucru în cazul meu, mici doctorași, micii și marii mei colegi.Acest lucru îl trăiesc zi de zi, oră de oră, încă de la răsăritul soarelui și până la un nou apus.Voi, voi cei aflați în aceeași situație, trăiți același lucru ca și mine…văd asta în ochii voștri și în expresia voastră de fiecare dată când vă întâlnesc privirea.Văd cum vă mistuiți zi de zi, văd cum vă „omorâți” zi de zi pentru a dobândi cunoștințele necesare salvării celorlalți, văd cum învățați, văd cum vă sacrificați…Toate acestea implică un haos total.Cu toții începem ziua obosiți, mistuiți și neajutorați parcă, fară vlagă și fără putere, chinuiți de sutele de pagini din cărțile fără de sfârșit.Deși e ireal, reușim să le parcurgem și puțin din tristețea debutului unei noi zi dispare.Începem cursurile și stagiile cu acea fărămitură de forță, de dorință de a descoperi mai mult decât în ziua precedentă.Reușim!Răspundem profesorilor noștri,atragem atenția și stima lor și devenim bucuroși.Deja totul capătă contur, iar ziua se îndreaptă spre mai bine, spre ceea ce înseamnă cu adevarat MEDIC.Ne alimentăm cu laudele lor, cu aprecierile unor minți luminate pentru că trebuie să recunoaștem că, a fi apreciat de un doctor, te înalță spre abis(cel puțin eu asta simt).Nimic nu e mai plăcut decât să știi că dintr-un minim de cunoștințe ai reușit să descifrezi răspunsul la întrebarea unui om cultivat, citit! Astfel reușim să depășim truda muncii târzii în noapte și să ne realimentăm cu viață, cu medicină.Dar orele sunt multe, sunt parcă fără de sfârșit iar somnul pune stăpânire treptat pe noi.Încercăm de cele mai multe ori să rămânem conectați la cadrul de predare pentru a nu redefini conceptul de „student la medicină”(cel interesat, cel mereu preocupat, cel în putere și cu dorință de a descoperi), dar situațiile în care eșuăm există…există tocmai din cauza faptului că dorința de a învăța îndelung se întoarce tocmai împotriva noastră.În aceste situații, definiția din cartea de anatomie și fiziologie nu mai coincide cu realitatea.Astfel revenim cu picioarele pe pământ, triști și mohorâți.Seara se apropie foarte repede pentru noi.Seara aduce în general odihna și relaxarea, dar NU, nu în cazul nostru! Seara este momentul în care printr-o magie, noi ne remontăm, ne automotivăm să o luăm de la capăt,continuând însă rotația în jurul scopului nostru:acela de a salva vieți! Deci reușim să cercetăm din nou cu acea ardoare infinită, reușim să mai legăm o informație, reușim să mai descifrăm traiectul unei artere și modul în care un mic dinte ne face atât de speciali când zâmbim.Trecem apoi la biofizică și aflăm definiția cuvântului amalgam(amestecătură, conglomerat) și începem să asociem acest aspect cu ceva banal din jurul nostru.Eu am reușit să înțeleg acest cuvânt abia după un semestru de medicină.De ce? Mi-am dat seama că un amalgam suntem chiar noi..un amalgam de celule, de țesuturi și nu în ultimul rând un amalgam de sentimente! Prin ceea ce trăim noi, cei de la medicină, reușim să înțelegem o serie de cuvinte.Eu am înțeles că prin trăirile noastre suntem cu adevărat un infinit de gânduri, printre care se găsește și un mic sentiment cu rol energetic:sentimentul de student la medicină este ceea ce ne ne montează pe noi zilnic! Eu asta simt și cred că simt acest lucru prin voi, simt că sunteți și voi la fel de mândri de postura în care vă aflați.Vă stimez și vă consider sacrul societății,  pentru că voi, voi viitori doctori, voi veți descoperi întregul necunoscut al corpului uman, de la trup și până în adâncul sufletului!!

 Cu un nemărginit respect pentru voi,

                                                                                                                                                                                                               Urîtu Andrei

 

Posted in Blog, Timisoara by Andrei Urîtu