Biochemiscry

06/10/2017

Ridicați mâna dacă ați auzit cel puțin o dată că a doua mare sperietoare din facultatea de medicină, anul 1, după anatomie este biochimia. Adevărul este că..așa e. Legendele despre formule cât o tablă întreagă sunt adevărate(din păcate). Ce nu este adevărat e că este imposibil de învățat. Dar să o luăm cu începutul.

Primul semestru a constat, în mare parte, din materia pe care am avut-o de pregătit pentru admitere, cu ceva detalii în plus, bineînțeles, și încă 3 capitole total noi. Ca o paranteză, un mare neajuns al facultății noastre a fost, până acum, că fiecare profesor preda în stilul lui și avea propriile cursuri sau propria carte ca și bibliografie pentru examen. Acum situația s-a schimbat cel puțin teoretic, fiecare catedră va scoate o singură carte din care vor da examen(în aceeași formă) toți studenții, indiferent de profesorul care predă la curs sau de spitalul la care se desfășoară stagiul. Revenind la cartea pe care am avut-o de învățat, aceasta avea nici mai mult, nici mai puțin de 500 de pagini, scrise cu font 10. Nici măcar Papillianul nu m-a speriat în ziua în care am luat cărțile de la centrul de împrumut așa cum a făcut-o cartea de biochimie. Ce nu știam în ziua aceea era că voi ajunge să iubesc materia aceasta și să simt o ușoară urmă de regret în anul 2 din cauză că nu se mai regăsea în orar. Așadar primul semestru a fost în mare parte admiterea. Cu multe, foarte multe, mai multe detalii decât erau necesare. Dar și cu foarte multe lucruri noi, cum ar fi capitolul de enzime, despre care nu știam mare lucru până să ajung la facultate, doar că favorizează reacții și cam atât. Acum știu(și veți afla și voi) că un singur grad peste 42 de exemplu le-ar putea omorî și odată cu ele, și pe noi. Am avut la dispoziție 5 zile pentru a pregăti examenul și au fost suficiente în condițiile în care am ținut pasul cu materia aproximativ tot semestrul.

După sesiunea de iarnă și vacanța intersemestrială(cel mai bun lucru inventat vreodată, când grijile tind către zero și nici măcar restanța/restanțele din sesiunea 1 nu apasă pe nimeni pentru că sunt mult prea departe) lucrurile au început să devină din ce în ce mai interesante. Semestrul întâi a pus baza pentru ceea ce a urmat, care a fost destul de dramatic. Formule noi peste formule care nu credeai vreodată că e posibil să existe sau măcar nu îți va fi dat să le înveți. Dar cum deja prinsesem drag de materie, au constituit doar o nouă provocare peste care trebuia să trec. Au apărut și corelații clinice și deja începeam să ne simțim ca niște mici doctori. De exemplu, știți cu toții că există legende despre vampiri, descriși ca fiind letargici, cu pielea albă..dar ce nu știți este că ei nu erau de fapt vampiri reali(îmi place mult SF-ul), ci oameni care nu aveau enzimele necesare să sintetizeze porfirină, o componentă din lanțul de reacții din biosinteza hemului. Ciclul Krebs? Da, îl veți învăța pe tot, cap-coadă. Glicoliza? Gluconeogeneza? Și ele.

Care sunt secretele pentu a reuși? Luați o foaie și un creion, multă răbdare și începeți să scrieți. O formulă poate fi scrisă și de 20 de ori, să o știi a 21-a oară și a 22-a să o uiți, dar trebuie să fiți perseverenți. Nu mai spun de cicluri de reacții, ar trebui să plantez o mică pădure pentru câți copaci am omorât. Și cu siguranță aveți un avantaj dacă ați dat chimie la admitere și dacă vă place materia. Ba nu, dacă o iubiți.

Spor în anul nou universitar și voi, studenții anului 1, sper să realizați că medicina a fost cea mai bună alegere pe care ați făcut-o și să simțiți că sunteți acolo unde ar trebui să fiți, pentru că e cel mai plăcut sentiment de pe pământ(după mâncat ciocolată în pat, la film/serial, la finalul oricărei sesiuni).

Posted in Uncategorized by Diana Neculau