Când ai plecat la facultate aveai alte aşteptări

15/07/2017

Entuziasmul îţi creşte când îţi ţii în mână diploma de bacalaureat. Strâmbi din nas căci nu ai ieşit excelent în poză, dar te gândeşti că poate (de fapt, sigur) în 10 ani de zile nu o să se mai uite nimeni la diploma ta de bac. Acum poţi să finalizezi toate procedurile şi să îţi urmezi visul.

După ce te-ai pregătit în anii de liceu, ajungi, în sfârşit, pe scările Universităţii de Medicină şi Farmacie. Spun scările, căci am observat că fiecare medicină are nişte scări, care ulterior vor deveni sprijinul studentului (acolo se vor răsfoi cărţi cu sute de pagini înainte cu câteva minute de examen, acolo se va sta când n-ai chef de cursuri, pe ele îţi vei bea cafeaua în grabă) şi pe care, eu cel puţin am stat la rând ca să-mi las dosarul plic, cam pe vremea asta, anul trecut. Ai în minte doar gândul că în curând o să te rătăceşti în clădirea asta impunătoare, dar până la urmă, acesta a fost visul tău de atâta timp!

Dacă am cunoaşte la început anumite “secrete” care circulă doar printre studenţi, cred că mulţi care aleg astăzi medicina şi-ar călca pe vis şi ar începe să creeze altul.

La început eşti entuziasmat, aşezi dosarele pentru admitere cu grijă, îţi scrii cu cea mai mare caligrafie numele pe dosar, dar stai liniştit, nimănui nu-i pasă dacă literele tale încap perfect într-un caiet Tip I sau II. La început nimeni nu vrea să-ţi taie aripile, ori, poate, nu au curajul necesar.

Te gândeşti că eşti o persoană ambiţioasă; da, ăsta e cuvântul cel mai potrivit cu care te autocaracterizezi. Ai muncit atâta timp, acum examenul de admitere promovat va fi răsplata ta. Te întâlneşti cu profesorii la examen şi pare super tare, dar nu îndeajuns de prietenoşi, nu toţi. Te uiţi în jurul tău şi începi să te faci din ce în ce mai mic, pentru că toţi candidaţii, viitorii tăi colegi, par mai ambiţioşi şi mai încrezători decât tine. Îţi repeţi că totul va fi bine, dar, mai devreme sau mai târziu, tot ajungi să clachezi.

Felicitări! Ai intrat la medicină. Acum, te voi ruga să te întrebi ceva. De ce ai ales această facultate? Aşa ai vrut tu? Ai fost influenţat de ai tăi ori susţinut? Sau poate că ai ales-o pentru banii pe care o să-i faci după? Nu te întreb cu răutate, pentru că la un moment dat şi eu m-am gândit la situaţia materială. Dar această dorinţă scade cu timpul, dacă eşti complet dedicat, nu vezi în faţa ta decât cealaltă dorinţă, aceea de a ajuta oameni.

Pleci la facultate cu gândul că o să înveţi lucruri strict necesare, că o să faci multă practică; că totul o să fie aşa cum ai văzut prin Grey’s Anatomy. Visezi şi tu să fii ca doctorii de pe lângă dr. House, care sunt responsabili de tratamentul corect al pacienţilor. Tinzi să crezi că nu o să vezi cadavrul la anatomie o singură dată, că e până la urmă material didactic pe care e normal să-l foloseşti. Să fie ca la şcoală, oamenii să fie drăguţi, să prinzi din clasă, să mergi prin spital ori de câte ori vrei şi să găseşti pe cineva dornic să te îndrume, să te ajute şi să te înveţe mereu.

Sursa foto: Pinterest

 

Astea sunt aşteptările cu care orice student pleacă la facultate. La medicină. Când sari din băncile facultăţii în prima gardă, în calitate de doctor în formare, nu de pacient, observi că oamenii drăguţi nu mai sunt la orice pas, că unii medici preferă să-ţi pună o parafă, două, trei, ori câte ai nevoie doar ca să nu stai pe capul lui, iar noaptea, mai ales noaptea dacă mergi în gardă, poţi să joci X şi 0 pe un scaun de pe holurile spitalului, căci nu prea eşti băgat în seamă. Dacă insişti tu, nu e bine, că eşti luat la întrebări şi tu abia înveţi că patela e tot rotula. Şi crede-mă, te demoralizează maxim să ţipe un doctor la tine şi să-ţi spună că nu are timp să stea după tine să te gândeşti.

 

 

Pentru a reuşi să finalizezi cu bine primul an (dar şi pe următorii) ai nevoie de ambiţie, de speranţă, de putere de muncă şi de nişte ziduri imaginare care să-ţi marcheze doar drumul tău. Dacă priveşti în stânga şi în dreapta ai senzaţia că eşti cu mult în urmă faţă de ceilalţi şi te demoralizezi total. Ai încredere în tine! Nimeni nu a murit făcând medicina, dar mulţi au abandonat bătălia aceasta!

Asta e pentru toţi cei care au fost dezamăgiţi de ce au găsit în sistemul medical.

 

P.S: Mult succes celor care au admiterea! Fiţi curajoşi şi nu renunţaţi la visul vostru! Vin şi zile mai bune, dar şi zile rele!!!

Posted in Blog, Iasi, MG by Denisa Grigoras