Category: Blog

23/08/2017

Cu suflet...pentru ”stoma”

[…]

Familie: -De ce ai ales să urmezi medicina dentară? A fi medic dentist presupune, pe lângă un efort material susținut de-a lungul anilor de studiu, capacitatea de a crea din medicină artă, disponibilitatea și harul de a reda pacientului dorința de a zâmbi din nou. Nu crezi că astfel de însușiri presupun o vocație aparte și că îndemânarea ta ar trebui să fie una ieșită din comun? Prieteni: -De ce ai ales un domeniu medical cu o arie de selecție mai restrânsă comparativ cu medicina generală? A fi medic stomatolog necesită o intensă pregătire teoretică dar mai ales o importantă experiență în practica medicală!! Ești conștient de sacrificiile pe care urmează să le faci? Rude: -Ești conștient de faptul că medicina dentară este la ora actuală o revoluție și că acest aspect presupune o informare și o ed

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
11/08/2017

În mintea fiecărui liceean, apare la un moment dat întrebarea „bun, mai un an – doi și termin, dar după ce fac?”. De obicei, aceste gânduri apar prin clasa a XI-a datorită (sau din cauza) simulărilor care până și pe mine mă cam sperie. Dacă după un anumit timp de gândire te-ai hotărât că vrei să aplici la o Facultate de Medicină, în continuarea articolul vei găsi câteva idei venite din partea mea, o viitoare medicinistă – la fel ca tine, despre cum să te pregătești pentru acest drum.

  • Construiește o bază solidă de cunoștințe.

Imaginează-ți că succesul tău (intrarea la Medicină) este exact ca o casă. Astfel, ai nevoie de o bază solidă peste care să construiești. Din punctul meu de vedere, aceasta este reprezentată de biologie și chimie. Dacă te pasionează cele două materii, atunci axează-te pe ele, învață și citește cât de mult poți, iar reușita ta e garantată. Pentru ca această fundație să reziste tuturor cunoștințelor care vor urma în timpul facultății, atrenează-ți creierul și învață, învață, învață.

  • Găsește-ți propriul stil de învățare.

Deoarece oamenii comunică prin căi

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,
07/08/2017

Precum orice student proaspăt admis la Universitatea de Medicină și Farmacie te aștepți la o lume unde Papilianul, Netterul și Sinelnikovul îți vor deveni frați pe drumul ce tocmai ai pășit. E adevărat… parțial. Cum stă treaba în anul 1 ? Ei bine, nu ești mai mult decât ți-ai îngădui tu să fii. Tu ești propriul adversar, propriul mentor, propriul bucătar, studentul plin de idei ce tocmai a terminat liceul și va sta pe băncile unde cu ani în urma studiau medicii ce probabil au schimbat lumea din jurul lor. Ești deținătorul unei minți sclipitoare și a unei judecăți proaspete, tinere, cu viziune. Vei tinde să înclini fie în partea dreaptă, fie în partea stângă sau poate îți vei găsi singur calea. Te vei alătura asociațiilor studențești sau nu ? Cu ce scop și de ce ? Vei tinde să faci ce au făcut și cei dinaintea ta ? Probabil că ai auzit deja de materialele necesare, știi deja ce halat ai nevoie, ce lungime. Probabil că-ți știi deja profesorii, din spusele colegilor mai mari, știi deja cum se vor axa pe examene, ce întrebări etc. Într-o lume a vitezei, tu când te mai bucuri de facultate ? Deși enumerația poate continua pentru încă câteva pagini, e irelevant de subliniat faptul că aceste lucruri diferă de la o persoană la cealaltă și evident că fiecare va vedea lucrurile diferit. Tu trebuie să-ți găsești calea într-o lume plină de tipare și să stră

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , , ,
20/07/2017

Pășesc ceva mai puțin timid față de anii trecuți pe holurile secției de terapie intensivă de la un spital nemțesc gândindu-mă la cum am ajuns aici. N-am crezut vreodată, serios, sau cel puțin nu la începutul facultății. Unu la mână mi se părea imposibil să învăț limba și să mă adaptez și doi la mână mi se cam repetat la UMF că “eu am noroc că fac Medicina în România pentru că pot pune mâna pe pacient; “n-o să puneți voi mâna pe pacienții în Germania” ni se repeta, așa că, de ce-aș veni aici, nu ? (Pentru că m-am prins că situația e la 180 de grade față de cum ne ziseseră nouă unii profi. Dar atunci de ce-au zis-o, mă gândeam odată. Simplu. Pentru că le gâdilă orgoliile să creadă că ce fac ei e mult mai bine decât ce fac alții.).

Mă prezint, le spun că fusesem trimis acolo de către secretariat, doar că urmează să-mi fac practica strict pe partea de anestezie. Mi se spune să rămân până termină de discutat niște cazuri și că dacă nu înțeleg ceva sau dacă vorbesc prea repede să le spun pentru că și ei (aproximativ jumătate din cei prezenți) sunt străini și că știu cum e la început. Din fericire pentru mine, nu mai era începutul, era mai degrabă sfârșitul primului meu capitol cu Germania. Cu două semestre de studiu aici și o practică de vară în spate, atmosfera din spitalele de aici, cultura sau limbajul de specialitate nu mai era deloc un impediment.

Posted in Blog, General, Timisoara by Codrin Tocut
18/07/2017

Dintotdeauna am avut așteptări mari. Mereu mă gândesc că ceea ce urmează să fac va fi perfect și că totul va merge așa cum vreau eu. Evident, nu de puține ori mi s-a întâmplat ca așteptările mari să îmi fie înșelate. Acesta este unul din defectele mele pe care mi-l asum, dar de care nici nu aș vrea să scap. Dacă nu avem visuri mari, dacă nu ne gândim că tot ce ne așteaptă va fi exact așa cum ne dorim, atunci de ce mai muncim? Dacă suntem convinși că medicina e un domeniu greu din care avem mai multe neplăceri decât satisfacții, atunci care e sensul să mai încercăm? De multe ori mi s-a spus că medicina nu este așa cum mi-o imaginez eu, însă nimeni nu s-a gândit la posibilitatea ca eu să fiu acea persoană care aduce schimbarea. Nu contest, poate am visuri prea mari, dar eu tot voi munci ca și cum ceea ce mă așteaptă e Raiul pe Pământ pentru că altfel nu văd rostul. Mulți m-au întrebat cum mă aștept să fie această lungă perioadă de doi ani în care mă voi pregăti pentru facultate și tuturor le dau același răspuns: situația nu e atât de neagră pe cum o văd cei di

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,
15/07/2017

Entuziasmul îţi creşte când îţi ţii în mână diploma de bacalaureat. Strâmbi din nas căci nu ai ieşit excelent în poză, dar te gândeşti că poate (de fapt, sigur) în 10 ani de zile nu o să se mai uite nimeni la diploma ta de bac. Acum poţi să finalizezi toate procedurile şi să îţi urmezi visul. După ce te-ai pregătit în anii de liceu, ajungi, în sfârşit, pe scările Universităţii de Medicină şi Farmacie. Spun scările, căci am observat că fiecare medicină are nişte scări, care ulterior vor deveni sprijinul studentului (acolo se vor răsfoi cărţi cu sute de pagini înainte cu câteva minute de examen, acolo se va sta când n-ai chef de cursuri, pe ele îţi vei bea cafeaua în grabă) şi pe care, eu cel puţin am stat la rând ca să-mi las dosarul plic, cam pe vremea asta, anul trecut. Ai în minte doar gândul că în curând o să te rătăceşti în clădirea asta impunătoare, dar până la urmă, acesta a fost visul tău de atâta timp! Dacă am cunoaşte la început anumite “secrete” care circulă doar printre studenţi, cred că mulţi care aleg astăzi medicina şi-ar călca pe vis şi ar începe să creeze altul. La început eşti entuziasmat, aşezi dosarele pentru admitere cu grijă, îţi scrii cu cea mai mare caligrafie numele pe dosar, dar stai liniştit, nimănui nu-i pasă dacă literele tale încap perfect într-un caiet Tip I sau II. La început nimeni nu vrea să-ţi taie aripile, ori, poate, nu au c

Posted in Blog, Iasi, MG by Denisa Grigoras
13/07/2017

Admiterea stă să bată la ușă iar timpul a sosit. Din cele câteva luni rămase mai sunt doar un mănunchi de zile care, adunate, îți oferă posibilitatea să fixezi informațiile de care nu ești sigur. Da, încă ai timp, și cu o zi înainte, încă ai timp. Timpul se termină atunci când ai pășit în sala de examen, moment în care nu vei avea scuză, va trebui să dai tot în acel moment. Ai avut zile nenumărate de biologie, sute de probleme la chimie, ești obosit, și totuși, nu te lăsa ! Poate că acele exerciții făcute în momentele în care simți că nu mai poți te vor arunca în fruntea listei sau îți vor da sutimile necesare ca în dreptul numelui tău să fie scris ADMIS. Am mizat mereu pe dezvoltarea personal mai mult decât să-mi fac statistici legate de pregătirea viitorilor concurenți pe locurile de la medicină, și-ți recomand să faci și tu la fel. Ai grijă în ce-ți investești energia și nu lăsa lucrurile mai puțin importante să te distragă : ce medie a fost anul trecut, daca alții stau mai bine decât tine cu materia etc. Întrece-te pe tine însuți și vei izbuti mai mult decât îți imaginezi.

Dacă dai admiterea anul acesta și citești articolul, fie ai ajuns în punctul în care te hotărăști că meriți o pauză, fie pierzi vremea obosindu-ți ochii în fața unui ecran. Voi lăsa mai jos câteva sfaturi pe care cred că ar fi bine să le urmezi pe cât se poate, acum, cu

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , ,
12/07/2017

Tratament pentru suflet

Cercetând și descoperind tainele profesiei de medic, de-a lungul celor 6 ani, studentul acumulează o serie de noțiuni medicale extrem de utile în diagnosticarea anumitor boli sau maladii genetice. Deși studiul aprofundat și de lungă durată al studentului medicinist este uneori insuficient pentru interpretarea datelor medicale ale pacientului și pentru corelarea ulterioară a acestora cu sfera patologicului, medicul prezintă ca sursă alternativă capacitatea de a vindeca partea anatomică acționând indirect asupra sufletului. Ținând cont de acest aspect, posibilitățile de tratare a celor suferinzi aparțin celor trei sfere de recunoaștere a ființei vii: sfera morfologică, sfera funcțională și sfera spirituală. Sfera morfologică se referă la partea anatomică a organismului care cuprinde elementele de organizare structurală ale unui subiect. Sfera funcțională reprezintă adaptarea sferei morfologice la condițiile de viață prin crearea unor circuite perfecte care asigură realizarea simțurilor, a relațiilor cu mediul înconjurător, etc. Referitor la aceste domenii de cercetare, viitorul medic are la dispoziție o arie infinită de surse de documentare și informare: zeci de cuvinte înșiruite, sute de pagini consecutive, mii de cărți și tratate dispuse

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
11/07/2017

    Vacanță! Sună prea frumos ca să fie adevărat, nu? Dar după atât de mult timp, a venit. Privind în urmă, acum dintr-o postură foarte confortabilă, mă gândesc ”Ce an!” . Parcă alaltăieri am ieșit cu viitorii colegi în oraș înainte de festivitatea de început de an, ieri eram în stresul sesiunii și azi a și venit vara. Când îmi spuneau studenții din ani mai mari că facultatea va trece mai repede decât aș putea crede, zâmbeam politicos și eram sigură că vor doar să mă încurajeze, dar aparent au avut dreptate. Am avut parte de experiențe minunate, m-am dezvoltat enorm psihic și academic, am cunoscut oameni extraordinari, dar am făcut și greșeli cât să mai pot da la 10 oameni. Până la urmă, cu ce am rămas din anul acesta? Hm, care e lucrul cel mai important pe care l-am învățat în acest timp? Există în engleză un cuvânt foarte drăguț, care nu cred că are un echivalent complet în română. Este vorba de grit . Definiția lui ar fi ”trăsătură psihologică caracterizată de o puternică pasiune pentru un vis, un plan din viitorul îndepărtat, alimentată de perseverență, motivație puternică și entuziasm” . Și este exact trăsătura pe care am văzut-o la stundeții cei mai buni și la mentorii din jur. O dorință soră cu încăpățânarea de a reuși, fie ce piedici ți se pun în cale. Realitatea e departe de a fi așa frumoasă pe cât ne-o închipuim. UMF-ul nu e Paradisul pe Pământ și

Posted in Blog, Cluj, MG by Andreea Carlogea
04/07/2017

Sfârșitul călătoriei este inevitabil, pentru orice și pentru oricine, iar la ora asta, mă aflu împreună cu perioada mea de studenție la “terapie intensivă”. Nu mai durează mult până când va lua drumul lucrurilor care-au fost și care nu mai sunt; un an, aprox. 30 de credite pentru mine și două practici în această vară, despre care o să-ți povestesc mai târziu. În În acestă mică serie de articole urmează să scriu în principiu despre lecții, reflectări la timpul care a trecut, despre lucrurile care mă frământă și despre cum am ajuns unde nu mi-am imaginat vreodată.

Adevărul e că acum, uitându-mă în urmă, chiar eram un copil pierdut când am ajuns acum 5 ani la facultate. Îmi amintesc prima petrecere cu “viitorii mediciniști”, chiar înainte cu câteva zile să înceapă facultatea. Tocmai descoperiserăm cu toții viața departe de casă. La fel ca mine de altfel, mulți cu siguranță că simțeau un mare gol în suflet și cu toate acestea, toți ne puseserăm masca aceea plină de aroganț pe fețe, de care îți dădeai seama mai ales când interacționam unii cu alții. Eram totuși la Medicină, primiserăm toți laude nemăsurate care acum aproape că mă lasă rece când vin pentru simplul statut de-a fi aici. În caz că adopți și tu această atitudine, stai liniștit, e perfect normal. Vârsta, hormonii…ce-o mai fi. Doar că-ți spun de pe acum că nu e mare

Posted in Blog, General, MD, MG, Timisoara, Uncategorized by Codrin Tocut