Category: Blog

20/10/2017

Octombrie 2017, momentul în care, pentru noul meu articol de pe acest blog, am ales să tratez un subiect cu totul și cu totul special, pentru mine și pentru toți bobocii care își doresc să investească timp și suflet pentru micile generații pe perioada studiilor universitare. Pentru că studenția nu înseamnă prin definiție numai un labirint de rânduri și pagini răsfoite și pentru că timpul pe care îl acorzi propriei persoane este esențial pentru dezvoltarea ta intelectuală, te sfătuiesc, mic doctoraș, să te evidențiezi și să părăsești universul anonimatului. Studenția este momentul propice pentru a răsări dintr-un vid întunecat, momentul în care, dintr-o lume a profanului, trebuie să te excluzi pe tine ca spirit. Nu aștepta ca timpul să te răsplătească pentru statutul tău de student tipic! Încearcă să tinzi spre ceea ce filozofii numesc: universul sacru! Propune-ți idealuri, ajută umanitatea, fă-te cunoscut prin idei și gânduri pline de înțelepciune! Într-un cuvânt: IMPLICĂ-TE! Ideea centrală a temei din acest articol se regăsește tocmai în istoricul primului meu an de studenție, care pentru voi sper să însemne o sursă garantată de inspirație. Astfel, doresc să vă transmit cu toată sinceritatea, că modul în care am iesit din anonimat mi-a schimbat viziunea despre lume. Înțelegând prin implicare care este avantajul moral al unui voluntariat, vă sfătuiesc, pe voi, mai micii mei col

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
17/10/2017

“Medicine is a science of uncertainty and an art of probability. “

William Osler

Acesta este unul dintre citatele mele preferate; acest citat motivațional mă face să zâmbesc și să iubesc ceea ce fac în fiecare zi.

Mă numesc Iulia Andreea Ciobanu și sunt studentă în primul an la Facultatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș la secția de medicină militară. Nu îmi vine să cred că am reușit să trec de primele provocări pentru a-mi atinge visul de a deveni medic militar. Perioada de pregătire a fost lungă și plină de încercări, dar efortul depus pentru a ajunge astăzi aici a meritat din plin, aici fiind locul unde ma simt ca acasă și unde știu ce trebuie să fac ca să devin ceea ce vreau să fiu.

Probabil mulți vă întrebați de ce am ales cariera de medic militar, răspunsul îl veți afla în următoarele câteva rânduri .

De mică știam că vreau să devin medic pentru a salva vieți și pentru a ajuta oameni, iar acest vis l-am simțit realizabil după ce am participat la UVE (universitatea de vara pentru elevi) unde m-am convins total că voi deveni un adevărat doctor, după ce voi parcurge anii de studenție la facultatea din Targu Mureș.

Posted in Blog, General, MG, Militara, Targu Mures by Iulia Ciobanu
15/10/2017

Din punctul meu de vedere, profesorii sunt cei care ar trebui să ne modeleze caracterul și personalitatea. Datorită lor ar trebui să ajungem oameni în adevăratul sens al cuvântului. Lor ar trebui să le mulțumesc acum că mi-am descoperit vocația. În schimb, realitatea este alta. În aproape unsperezece ani de școală, am învățat de la profesori următoarele lucruri:

  1. Este mai bine să fii un sclav docil decât să ai puterea de a te apăra (nu de alta, dar te încasezi cu un 3 și o absență în date diferite).
  2. Să nu cumva să spui că nu înțelegi ceva pentru că, de cele mai multe ori, te alegi cu țipete și cu un răspuns arogant, cum ar fi „e așa pentru că spun eu”.
  3. Dictatul și toceala sunt cele mai bune metode de învățare (dacă nu ar fi, cu siguranță că s-ar aborda și altele).

Desigur, cum nu pot schimba mentalitatea tuturor profesorilor din România, poate măcar doi sau trei dintre cei care citesc următoarele rânduri vor realiza că greșesc și vor încerca să se schimbe. Vreau să subliniez încă de acum că nu generalizez și sub nicio formă nu cred că toți profesorii sunt niște tirani. De-a lungul aceștori ani de școală, am cunoscut și câțiva profesori pe care îi admir și care mi-au fost alături mereu când am avut nevoie, cum ar fi fosta mea doamnă profesoară de istorie, doamna profesoară de informatică sau doamna dirigintă.

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,
13/10/2017

“Nu! Sunt mare, pot și țingulă*!” (*țingulă = pronunția copilărească a cuvântului singură). Așa îi spuneam mamei mele când eram mică că sunt “independentă” și mă descurc fără ajutorul ei sau al altcuiva. Când credeam că singură este felul în care trebuie să mă descurc. În orice situație. 

Viața, cu mersul său firesc, m-a purtat prin nenumărate experiențe, în felul acesta am învățat câte puțin din fiecare, până și din singurătate am gustat, dar doar de pe vârful linguriței căci, în ciuda faptului că o râvneam cu atâta ardoare când eram mică, am descoperit că nu sunt mai deloc adepta acestei stări. Vârful linguriței se referă la primele 3 sesiuni, în acest context poate deveni chiar o ironie, căci totuși nu e chiar așa puțin 3 luni (probabil și mai mult) adunate de învățat “țingulă”. Cum a fost experiența de a învăța singură? Cred că mulți ați trecut sau treceți prin asta, deci nu consider că trebuie să descriu foarte a

Posted in Blog, Cluj, MG by Amy Cristescu | Tags: , , , , ,
04/10/2017

Dragi studenți începători în tainele medicinei, ați dat ochii, în sfârșit, cu momentul mult așteptat. V-ați aprovizionat cu entuziasm, energie și muuultă curiozitate, ați intrat pe porțile facultății, ați căutat la disperare amfiteatre peste amfiteatre, v-ați găsit locurile printre străinii care vă vor deveni colegi de neuitat și ați început să fiți numai ochi și urechi la primele cursuri și laboratoare din viața voastră. Este un lucru de mare preț, sunteți mult mai aproape de visul vostru, trăiți studenția cu toate bucuriile și dificultățile ei, vă maturizați pe toate planurile, deveniți adulți. Deoarece știu cât de greu este procesul acomodării și cât de mult timp trece până când înțelegeți în mare parte ce e cu toate cunoștințele care vi se îngrămădesc în minte, cum e cu sesiunea aceea „îngrozitoare” de care tot auziți zilnic, de unde să vă procurați materialele, cum să învățați mai eficient sau cum să vă organizați timpul în așa fel încât să mai puteți trăi pe lângă toate acestea, m-am gândit să vă transmit câteva sfaturi. Mie mi-au fost de folos anul trecut pe vremea aceasta, când eram ca voi și apreciam mult orice informație menită să mă dezmeticească din haosul în care mă bălăceam. Așadar,

  1. Degeaba ai tehnică dacă n-ai materialul de bază.

Procurați-vă din timp cursuri, cărți, atlase de care aveți nevoie

Posted in Blog, Cluj by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , ,
03/10/2017

Ieşi din băncile liceului şi te aştepți ca la facultate să fie totul diferit. Gata cu temele, cu profesorii care dictează, gata cu testele, gata cu motivările pentru absențe. Oh, dar tu eşti student la Medicină! Surpriză: teste săptămânale la fizio, caiet cu desene pentru examenul de histo, teme săptămânale la farma, 70% prezență la cursuri, 100% prezență la lucrările practice, altfel recuperat cu 9 lei ora, dacă vrei să intri in examen. Nici măcar de morala ținută de profesorii din liceu nu scapi pentru că încă din primul semestru eşti mustrat că îți bați joc de facultate pentru ca nu ai învāțat o dată. Să mai spun că te aştepți ca, fiind in sfârşit student, să nu mai fie nevoie sa înveți o mulțime de lucruri pe care nu îți vor folosi,dar primul semestru, în mare, îți dă impresia că studiezi lucruri care nu au treabă cu practica medicală? Primul impact cu facultatea de medicinā poate fi dezămăgitor. Pentru mine a fost foarte dezămăgitor. Asta pentru că aveam aşteptări mari. Dar ce pārere am despre perioada preclinică a facultāții acum, dupa 3 ani considerați boring? Acum, că au trecut,pot spune ca mi-au plăcut. Dar asta acum,uitându-mă în urmă. Atunci, mai ales în anul unu, îmi doream mai multă practică, voiam sa vad pacienți, să învăț patologii, tratamente şi nu biocel, biofizică sau biostatistică. În anul doi am realizat cât de greu mi-ar fi fost să invăț materiile din acel

Posted in Blog, Cluj by Deni Han | Tags: , , , , ,
01/10/2017

Cred că fiecare dintre noi a auzit cel puțin o dată că începutul este întotdeauna cel mai greu. Ei bine, după aproape o lună de când sunt în clasa a XI-a, am ajuns la concluzia că acest lucru nu li se aplică și viitorilor mediciniști. Pentru noi, începutul în sine este reprezentat de momentul în care am spus da, acesta este drumul meu. Ceea ce urmează e doar inevitabilul – sutele de pagini de învățat. Primele săptămâni de școală au trecut mult mai repede decât m-aș fi așteptat. Încă din prima zi am primit orarul și m-am simțit automat frustrată când am văzut că am trei ore de fizică și doar două de biologie. Pe lângă asta, modul de predare (în clasă, cel puțin) mi se pare… cam superficial. Sunt sigură că mulți dintre colegii mei care nu fac meditații nu ar ști cum să rezolve grilele pentru admitere până la lecția la care am ajuns. Eu mă pregătesc atât pentru admitere, cât și pentru olimpiada de biologie cu Dumitru Șutoi – student în anul VI la UMFT – și pot spune că am doar cuvinte de laudă la adresa lui. Nici nu pot compara ce facem în clasă cu ce îmi arată el la meditații. Spre exemplu, dacă profesoara ne-a spus ca țesuturile să le repetăm din c

Posted in Blog, Uncategorized by Amalia Danciu | Tags: ,
21/09/2017

Eu, el, ea, noi cei de aici, voi cei de pretutindeni…noi studenții de la medicină, noi cei care am început un nou drum…cu toții ne întrebăm: sunt pregătit? pot face față unui an mult mai greu decât precedentul? Și stăm și medităm…îndelung…căutăm argumente pentru a ne oferi nouă înșine răspunsuri motivate…și apoi te auzi vorbind cu tine însăși, cu sufletul tău: “teoretic” da, “teoretic” ar trebui sa fie astfel, experiența va fi cea care va conta, mult, foarte mult, cea care ar trebui să vină în sprijinul meu! Dar subconștientul tău te obligă să rostești și cuvântul „practic”și atunci apare momentul de ezitare, momentul în care, deși ești pregătit sufletește pentru viitor, teama de necunoscut te copleșește din nou, exact ca la începutul acestei povești cu studenția. Pentru că zi de zi, an de an, simți că parcurgi volume întregi din povestea care îți este scrisă dar niciodată nu pui punct (cel puțin ca student medicinist)! Și tocmai datorită acestui fapt, ți-e frică ție, tu cel ce ești în situația mea și tu cel care citești aceste rânduri, de propriile tale forțe. Personal, scriind acestea, îmi ofer o parte din suflet și din gând doar ca tu să înțelegi că viața de medicinist te obligă în

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
21/09/2017

Închide ochii. Respiră pe nas, expiră pe gură. Deschide-i din nou şi uită-te în oglindă. Cearcănele sunt tot acolo, pe aragaz ibricul de cafea ţi se pare ciudat că stă gol, în aşteptare. Oftezi, îţi iei din nou costumul şi halatul şi te îndrepţi spre spital. Primul an e frumos şi de coşmar în acelaşi timp, din toate punctele de vedere. Prima sesiune mai e cum mai e, dar ai grijă că timpul e o capcană. După acea primă sesiune totul se scurge mult prea repede, informaţia tot vine, dar nervii tăi, somnul tău şi, în mare parte sănătatea ta fizică şi psihică se cam duc. Ajungi în a doua sesiune, iar apoi, după o săptămână de vacanţă (aşa, cel puţin, se întâmplă la Iaşi) o iei de la capăt cu sesiunile de restanţe şi măriri. După aceea, nici nu apuci să-ţi tragi bine sufletul, că trebuie să te apuci de practica de vară. O să încep prin a spune NU o neglijaţi. Nu vă luaţi parafele fără să mergeţi măcar o săptămână prin spitale, căci merită. Da, ştiu, vrei să dormi, să pleci la mare în iulie, ca un om normal, apoi vin toate festivalele alea faine de muzică, ba la mare, ba la Cluj, ba la Bucureşti şi vrei şi tu, dar tu nu poţi, căci eşti student la Medicină. Poţi, dar doar combinând utilul cu plăcutul. E mişto în spital. Pe lângă toată durerea, suferinţa, mirosurile neplăcute sau varietatea de pacienţi mai mult sau mai puţin prieteni cu apa, e mişto. Eşti în sfârşit în

Posted in Blog, General, Iasi, MG, Uncategorized by Denisa Grigoras
17/09/2017

Ești boboc entuziasmat și abia aștepți să începi facultatea. Ești curios să afli dacă e chiar atât de mult și de greu să studiezi medicina. Din cauza elanului de la începutul anului ai impresia că tu nu vei avea probleme cu învățatul, că sigur nu e atât de greu cum se spune. Îți cumperi și un Papilian înainte să înceapă facultatea și îl răsfoiești liniștit și curios. Parcă abia aștepți să ai ceva de învățat de acolo, să te confrunți tu, personal, cu informațiile din cartea aia supranumită ,,biblia primului an”. Dar tot elanul, curiozitatea și entuziasmul mor atunci când ți se spune că pentru următoarea ședință de lucrări practice ai de pregătit aproximativ de 20 de pagini. Și o pagină îți mănâncă cel puțin zece minute din viața ta. În total 200 de minute. Adică două ore și 40 de minute doar ca să citești și să înțelegi lecția. Și apoi să realizezi că nu mai știi mai nimic. Și de atunci începi să te îndoiești de tine, să te cuprindă teama că, probabil, nu ai o memorie atât de bună pe cât credeai, că e posibil să nu îți iei acest examen, că, poate, medicina nu este pentru tine. Nu are rost să încerci să te ascunzi sau să o ignori: anul unu, mai ales primul semestru de medicină, se învârte în jurul anatomiei. Poate nu toți ați trăit/nu veți trăi o experiență asemănătoare, dar pentru mine și alți colegi a fost exact așa. A fost materia pe care am displăcut-o cel mai mult în primul

Posted in Blog, Cluj by Deni Han | Tags: , , , ,