Category: Blog

30/11/2017

  Pentru a fi convins că drumul pe care îl urmezi este ceea ce te definește cu adevărat, nu ezita să acorzi atenție tuturor posibilităților care se ivesc în viața ta! Fii sigur că sacrificiul pe care îl depui pentru a-ți clădi viitorul este baza consolidării tale ulterioare. Arată interes față de tine, arată interes și manifestă respect față de oamenii care se implică cu adevărat în progresul tău pe plan intelectual. Referitor la acest aspect, fii hotărât în alegerile tale, acționează pe baza principiilor și pe baza ideilor tale dar ascultă în același timp sfatul mai marilor tăi colegi. Nu ezita să le oferi respectul cuvenit și modelează-ți caracterul după atuurile pe care aceștia le expun în fața ta. Intercalează într-un mod plăcut gândul tău, cu sufletul și cu învățămintele celor mai experimentați. Integrează-te cu totul în acest univers al corelației dintre „dascăl și învățăcel „. Ideea centrală a micii mele confesiuni din rândurile de mai sus am regăsit-o în urmă cu cateva săptămâni în cadrul workshop-ului de chirurgie destinat medicinei dentare din cadrul SSCR. Feedback-ul acestei noi experiențe din viața mea a stat la baza publicării acestui nou articol, motiv pentru care am hotărât să împart cu voi, dragi mediciniști, câte puțin din pasiunea pe care am dezvoltat-o în urma acestui proiect. Totul se rezumă cu vârf și îndesat la motivația spre

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
15/11/2017

Noi, la Blog de Mediciniști, adorăm să împărtășim cu voi experiențe și gânduri pentru că oamenii au tendința să creadă că doar ei au trecut/trec prin anumite greutăți. Am ajuns la concluzia că 99,99999% din ele de fapt se repetă, fac parte din viața asta până la urmă. Marius a fost curajos să ne trimită o bucățică din viața lui, iar noi credem că merită citită mai ales de liceeni. Enjoy it! A trecut de ceva vreme miezul nopții. Încă stau treaz, în pat, cu ochii ațintiți înspre biroul pe care se află un teanc de cărți și un calculator încă aprins. Privesc în gol către acestea, apoi îmi îndrept atenția către un stetoscop agățat de marginea unui raft ticsit cu cărți. Brusc, îmi arunc privirea și către o altă parte a camerei, către ușă. Îmi vine în minte imaginea aia de astă-vară, când mă prosteam cu stetoscopul, o pensă anatomică și un halat alb, de laborator. Mă ”echipam” cu toate cele, apoi mă priveam în oglindă mult timp. Sună prostește ceea ce făceam eu atunci, dar pentru mine era ca un imbold momentul în care încercam să ”reproduc” o părticică din viitorul meu. Dacă trebuie să compar, pot spune că ceea ce simțeam e la fel ca atunci când primești o machetă la scară a unui automobil, iar tu te bucuri (pe moment) de ea, ca și cum ar fi o mașină reală. Știm bine amândoi…și eu, dar și tu, cel care citești asta, că după bucuria aceea de moment, vine și dorința de a te bucura de c

Posted in Blog by Codrin Tocut
06/11/2017

,,Îmi permiţi să îţi pun o întrebare?”

 ,,Sigur că da.”

 ,,De ce ai ales medicina?”

,,Pur şi simplu nu mă văd făcând altceva peste 5 ani, peste 10 ani şi pentru tot restul vieţii.”

Dialogul pe care tocmai l-ai citit reprezintă o frântură dintr-o discuţie pe care am purtat-o cu un pacient, vara aceasta, în zilele mele de practică în spital şi pun pariu că şi tu ai răspuns la fel cel puţin o dată când ai fost întrebat acelşi lucru. Răspunsul meu la respectiva întrebare reprezintă totodată şi crezul pe care îl am în gând ori de câte ori materia şi amplitudinea sa îşi arată colţii şi încearcă să mă sperie. Este ceea ce ne caracterizează pe cei mai mulţi dintre noi, pentru că ştim foarte bine că atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, sau mai bine zis, de ceea ce urmează să faci, tot efortul depus pentru a ajunge îmbrăcat în halatul alb devine floare la ureche, sau măcar pe aproape.

Am trecut la fel ca toţi mediciniştii prin admitere, prin perioada anterioară ei, iar lupta a fost mai mult de natură psihologică în cazul meu, cu atât mai mult cu cât prima mea opţiune a fost medicina militară la Institutul Medico-Militar din Bucureşti. Ceea ce înseamnă că tot ce a reprezentat

Posted in Blog, Brasov, General, MG by Madalina Iacob
24/10/2017

Dacă ai senzația că e greu să te decizi încotro s-o apuci la 18 ani când se apropie sfârșitul liceului, stai să vezi când o să termini Medicina. Am numărat nu mai puțin de 58 de specialități scoase la concurs la examenul de rezidențiat din România din acest an. Și cu toate acestea, după 4 ani de facultate la orizonturile mele se iveau maxim 3. După 4 ani și jumătate se mai găsea una singură + anxietatea tipică pe care o simțim cu toții în fața luării unei decizii care ne va schimba viața pentru totdeauna. După 5 ani anxietatea a dispărut făcându-i loc, exact cum s-a întâmplat cu un an înainte să termin liceul, unei siguranțe aproape inexplicabile de care din păcate nu mulți au parte. Știam ce vreau! Acum 6 ani, în 2011 începeam pregătirea pentru Medicină. Nu mi-am permis nici măcar o secundă să iau eșecul în considerare, indiferent de circumstanțe. Am pornit la drum fără un plan B, o decizie aparent prostească, dar eu sunt un om care ia decizii pe baza intuiției. Cu alte cuvinte, inima o să știe mereu calea, am o încredere orbească în ea. Și dacă nu va fi inima, atunci va intra soarta în joc să-mi decidă viitorul. Acum s-a întâmplat la fel. M-a întrebat cineva destul de recent, care a fost secretul. O să ți-l spun și ție, dar te avertizez că te așteaptă o perioadă de căutare. A cui? A propriei persoane. Trebuie să începi, sau să continui, să te cunoști pe tine, lucru deosebit d

Posted in Blog by Codrin Tocut
20/10/2017

Octombrie 2017, momentul în care, pentru noul meu articol de pe acest blog, am ales să tratez un subiect cu totul și cu totul special, pentru mine și pentru toți bobocii care își doresc să investească timp și suflet pentru micile generații pe perioada studiilor universitare. Pentru că studenția nu înseamnă prin definiție numai un labirint de rânduri și pagini răsfoite și pentru că timpul pe care îl acorzi propriei persoane este esențial pentru dezvoltarea ta intelectuală, te sfătuiesc, mic doctoraș, să te evidențiezi și să părăsești universul anonimatului. Studenția este momentul propice pentru a răsări dintr-un vid întunecat, momentul în care, dintr-o lume a profanului, trebuie să te excluzi pe tine ca spirit. Nu aștepta ca timpul să te răsplătească pentru statutul tău de student tipic! Încearcă să tinzi spre ceea ce filozofii numesc: universul sacru! Propune-ți idealuri, ajută umanitatea, fă-te cunoscut prin idei și gânduri pline de înțelepciune! Într-un cuvânt: IMPLICĂ-TE! Ideea centrală a temei din acest articol se regăsește tocmai în istoricul primului meu an de studenție, care pentru voi sper să însemne o sursă garantată de inspirație. Astfel, doresc să vă transmit cu toată sinceritatea, că modul în care am iesit din anonimat mi-a schimbat viziunea despre lume. Înțelegând prin implicare care este avantajul moral al unui voluntariat, vă sfătuiesc, pe voi, mai micii mei col

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
17/10/2017

“Medicine is a science of uncertainty and an art of probability. “

William Osler

Acesta este unul dintre citatele mele preferate; acest citat motivațional mă face să zâmbesc și să iubesc ceea ce fac în fiecare zi.

Mă numesc Iulia Andreea Ciobanu și sunt studentă în primul an la Facultatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș la secția de medicină militară. Nu îmi vine să cred că am reușit să trec de primele provocări pentru a-mi atinge visul de a deveni medic militar. Perioada de pregătire a fost lungă și plină de încercări, dar efortul depus pentru a ajunge astăzi aici a meritat din plin, aici fiind locul unde ma simt ca acasă și unde știu ce trebuie să fac ca să devin ceea ce vreau să fiu.

Probabil mulți vă întrebați de ce am ales cariera de medic militar, răspunsul îl veți afla în următoarele câteva rânduri .

De mică știam că vreau să devin medic pentru a salva vieți și pentru a ajuta oameni, iar acest vis l-am simțit realizabil după ce am participat la UVE (universitatea de vara pentru elevi) unde m-am convins total că voi deveni un adevărat doctor, după ce voi parcurge anii de studenție la facultatea din Targu Mureș.

Posted in Blog, General, MG, Militara, Targu Mures by Iulia Ciobanu
15/10/2017

Din punctul meu de vedere, profesorii sunt cei care ar trebui să ne modeleze caracterul și personalitatea. Datorită lor ar trebui să ajungem oameni în adevăratul sens al cuvântului. Lor ar trebui să le mulțumesc acum că mi-am descoperit vocația. În schimb, realitatea este alta. În aproape unsperezece ani de școală, am învățat de la profesori următoarele lucruri:

  1. Este mai bine să fii un sclav docil decât să ai puterea de a te apăra (nu de alta, dar te încasezi cu un 3 și o absență în date diferite).
  2. Să nu cumva să spui că nu înțelegi ceva pentru că, de cele mai multe ori, te alegi cu țipete și cu un răspuns arogant, cum ar fi „e așa pentru că spun eu”.
  3. Dictatul și toceala sunt cele mai bune metode de învățare (dacă nu ar fi, cu siguranță că s-ar aborda și altele).

Desigur, cum nu pot schimba mentalitatea tuturor profesorilor din România, poate măcar doi sau trei dintre cei care citesc următoarele rânduri vor realiza că greșesc și vor încerca să se schimbe. Vreau să subliniez încă de acum că nu generalizez și sub nicio formă nu cred că toți profesorii sunt niște tirani. De-a lungul aceștori ani de școală, am cunoscut și câțiva profesori pe care îi admir și care mi-au fost alături mereu când am avut nevoie, cum ar fi fosta mea doamnă profesoară de istorie, doamna profesoară de informatică sau doamna dirigintă.

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,
13/10/2017

“Nu! Sunt mare, pot și țingulă*!” (*țingulă = pronunția copilărească a cuvântului singură). Așa îi spuneam mamei mele când eram mică că sunt “independentă” și mă descurc fără ajutorul ei sau al altcuiva. Când credeam că singură este felul în care trebuie să mă descurc. În orice situație. 

Viața, cu mersul său firesc, m-a purtat prin nenumărate experiențe, în felul acesta am învățat câte puțin din fiecare, până și din singurătate am gustat, dar doar de pe vârful linguriței căci, în ciuda faptului că o râvneam cu atâta ardoare când eram mică, am descoperit că nu sunt mai deloc adepta acestei stări. Vârful linguriței se referă la primele 3 sesiuni, în acest context poate deveni chiar o ironie, căci totuși nu e chiar așa puțin 3 luni (probabil și mai mult) adunate de învățat “țingulă”. Cum a fost experiența de a învăța singură? Cred că mulți ați trecut sau treceți prin asta, deci nu consider că trebuie să descriu foarte a

Posted in Blog, Cluj, MG by Amy Cristescu | Tags: , , , , ,
04/10/2017

Dragi studenți începători în tainele medicinei, ați dat ochii, în sfârșit, cu momentul mult așteptat. V-ați aprovizionat cu entuziasm, energie și muuultă curiozitate, ați intrat pe porțile facultății, ați căutat la disperare amfiteatre peste amfiteatre, v-ați găsit locurile printre străinii care vă vor deveni colegi de neuitat și ați început să fiți numai ochi și urechi la primele cursuri și laboratoare din viața voastră. Este un lucru de mare preț, sunteți mult mai aproape de visul vostru, trăiți studenția cu toate bucuriile și dificultățile ei, vă maturizați pe toate planurile, deveniți adulți. Deoarece știu cât de greu este procesul acomodării și cât de mult timp trece până când înțelegeți în mare parte ce e cu toate cunoștințele care vi se îngrămădesc în minte, cum e cu sesiunea aceea „îngrozitoare” de care tot auziți zilnic, de unde să vă procurați materialele, cum să învățați mai eficient sau cum să vă organizați timpul în așa fel încât să mai puteți trăi pe lângă toate acestea, m-am gândit să vă transmit câteva sfaturi. Mie mi-au fost de folos anul trecut pe vremea aceasta, când eram ca voi și apreciam mult orice informație menită să mă dezmeticească din haosul în care mă bălăceam. Așadar,

  1. Degeaba ai tehnică dacă n-ai materialul de bază.

Procurați-vă din timp cursuri, cărți, atlase de care aveți nevoie

Posted in Blog, Cluj by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , ,
03/10/2017

Ieşi din băncile liceului şi te aştepți ca la facultate să fie totul diferit. Gata cu temele, cu profesorii care dictează, gata cu testele, gata cu motivările pentru absențe. Oh, dar tu eşti student la Medicină! Surpriză: teste săptămânale la fizio, caiet cu desene pentru examenul de histo, teme săptămânale la farma, 70% prezență la cursuri, 100% prezență la lucrările practice, altfel recuperat cu 9 lei ora, dacă vrei să intri in examen. Nici măcar de morala ținută de profesorii din liceu nu scapi pentru că încă din primul semestru eşti mustrat că îți bați joc de facultate pentru ca nu ai învāțat o dată. Să mai spun că te aştepți ca, fiind in sfârşit student, să nu mai fie nevoie sa înveți o mulțime de lucruri pe care nu îți vor folosi,dar primul semestru, în mare, îți dă impresia că studiezi lucruri care nu au treabă cu practica medicală? Primul impact cu facultatea de medicinā poate fi dezămăgitor. Pentru mine a fost foarte dezămăgitor. Asta pentru că aveam aşteptări mari. Dar ce pārere am despre perioada preclinică a facultāții acum, dupa 3 ani considerați boring? Acum, că au trecut,pot spune ca mi-au plăcut. Dar asta acum,uitându-mă în urmă. Atunci, mai ales în anul unu, îmi doream mai multă practică, voiam sa vad pacienți, să învăț patologii, tratamente şi nu biocel, biofizică sau biostatistică. În anul doi am realizat cât de greu mi-ar fi fost să invăț materiile din acel

Posted in Blog, Cluj by Deni Han | Tags: , , , , ,