Category: Blog

17/06/2017

Piese de puzzle

Nimic nu poate fi mai frumos în viață decât să realizezi că drumul pe care îl urmezi este ceea ce te definește cu adevărat.În momentul de față, trecând peste toate greutățile pe care le-am întâmpinat de-a lungul acestui an, simt în adâncul sufletului meu că, părticica de univers care mi-a fost acordată se potrivește asemeni unei piese de puzzle plasată la locul potrivit.A trecut un an, poate cel mai frumos an pe care l-am trăit până în prezent! Un an norocos, plin de satisfacții, bogat în descoperiri și în mistere încă nedeslușite.Viața de student la medicină mi-a completat cu numeroase piese jocul idealului meu, idealul de a deveni un om în adevăratul sens al cuvântului, un intelectual al societății.Oră de oră, zi de zi, am contribuit la realizarea unei rame ce va încadra un puzzle în viitorul apropiat.Vă mărturisesc cu sinceritate că, partea cea mai dificilă dintr-un jo

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
17/06/2017

Bună tuturor, Codrin aici. Stăteam săptămânile trecute să mă gândesc puțin la viitorul blogului și la faptul că trebuie să venim cu niște idei noi. Având în vedere că cel puțin jumătate din cititorii noștri activi sunt aspiranți la Medicină și că noi scriem de ceva vreme despre experiențele noastre ca studenți, am decis că acest lucru trebuie să se schimbe. Noi, oamenii, tindem de multe ori să credem că suntem singuri și că problemele prin care trecem ne aparțin numai nouă. Dacă Drumul spre Medicină a fost despre experiența mea și despre tot ce am învățat, această nouă serie de articole este despre experiența Amaliei Danciu, un blogger foarte talentat care știe să exprime prin cuvinte ce simte, care cu siguranță vă va face să empatizați cu ea și să găsiți alinare în faptul că cel mai probabil obstacolele voastre, mai ales mentale, vor fi cel puțin asemănătoare. Sper să așteptați și voi cu entuziasm articolele Amaliei și… gata cu vorbăria, să o lăsăm să se prezinte. Poveștile sunt cele care ne fac cine suntem astăzi. Noi suntem suma provocărilor pe care le-am acceptat, a lucrurilor mici care ne fac fericiți, a oamenilor pe care i-am întâlnit și a visurilor care ne condu

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,
11/06/2017

Dragă cititorule, Îți scriu azi cu caldă inimă și gânduri bune. Îți scriu dintr-un suflet trecut prin multe, pentru un suflet dornic de a gusta viața, linguriță cu linguriță. Gânduri cu liniște, gânduri cu bucurie, gânduri deschise către frumos, gânduri de la și despre UMF. Am îndrăznit a face primii pași înspre facultate la începutul lui octombrie, cu destul de multă nesiguranță, neștiind ce va urma în viitorul apropiat, cu simțul orientării ce lasă mult de dorit în cazul meu, cu o mână de oameni dragi care mă așteptau deja să mă întorc acasă, cu nerăbdare, curiozitate și satisfacția că urma să mai calc o treaptă înspre îndeplinirea visului meu dintotdeauna, să devin super-eroină (cum Spioană, Pisica Neagră sau Super Woman nu prea se găsesc pe la noi, am zis că măcar salvatoare de vieți să încerc). Teama de necunoscut acompaniată de fluctuații ale încrederii de sine mi-au adus cantități mari de stres, în condițiile în care, încă din prima zi, sarcinile studentului la Medicină se transformă în interminabile treburi de îndeplinit până la ”n” deadline-uri, sute de pagini de învățat pe lună, examinări peste examinări, grija găsirii la timp a amfiteatrelor împrăștiate pe 3 străzi, în diverse clădiri, procesul anevoios de cunoaștere a cadrelor didactice și a colegilor, problemele casnice care trebuiau rezolvate cât mai curând, adaptarea la absolut tot ceea ce însemna element nou în

Posted in Blog, Cluj, MG by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , , , , ,
09/06/2017

Malcom Gladwell spunea în minunata sa carte Excepționalii că pentru a fi expert într-un anumit domeniu trebuie să-ți petreci 10.000 de ore exersând, invățând, muncind. Am ajuns să fiu de-acord cu el, însă procesul nu este chiar ușor. Am pornit pe un drum nou de zeci sau poate sute de ori în diferite domenii ale vieții și m-am lovit de multe lucruri care mi se păreau la un moment dat dificile: vorbitul în public, fobia de sânge, facultatea, schimbarea continuă a lucrurilor, legea a doua a termodinamicii. Sunt câteva dintre ele. Cert este că totul este un proces, iar toate probleme cu care te confrunți, toate sursele care îți generează frustrare îți sunt aruncate în față pentru că Divinitatea, sau Universul, sau Soarta, sau ce-o fi, pentru nihiliști hai s-o numim Propria Neputință vrea ca tu să înveți, să devii mai bun. Așa că primul (1) sfat pe care ți-l dau este să-ți îmbrățișezi lipsurile, cu condiția să muncești ca să le elimini. 2) E normal ca la început să-ți pară greu și foarte foarte inconfortabil, pentru că în sfârșit ai ieșit din zona de confort așa că în ciuda faptului că poate te simți “cel mai prost din curtea școlii” te sfătuiesc să fii mândru de tine că te-ai angajat pe drumul evoluției tale 3) Lucrurile valoroase se obțin greu. Cei care duc la final un proces de învățare știu că perseverența este

Posted in Blog, General by Codrin Tocut
07/06/2017

Încă avem facultate OFICIAL, dar pentru unii dintre noi zilele de învățat de dimineață până seara au început deja. 01:32 Ar trebui să scriu ceva despre ziua asta. Aproape că mi-am luat laptopul în brațe dar încă nu începuse de-adevăratelea. 08:00 Este timpul să te trezești!!! De unde.. 08:30 Voința a învins destul de repede legătura aproape indestructibilă dintre mine și pat. 09:00 M-am așezat foarte entuziasmată și motivată la birou. Deschid cartea(știam deja cât e de mare) și m-am gândit să mă mai uit o dată la ultima pagină. 392. TREI-SUTE-NOUĂZECI-ȘI-DOI. Examen? Luni. Facultate încă? Da. Calcule: 100 și ceva de pagini pe zi, cu puțin noroc, dacă o să țin cartea sub cap când și dacă voi dormi, se face osmoză între ea și creierul meu și voi deveni doctor în fiziologie. Sau poate transport activ?..E puțin cam mult împotriva gradientului de concentrație.. 12:00 Pagini citite-30. ÎN-VĂ-ȚA-TE pe bune. Încep să cred că nu îmi vor ieși calculele. Încep să mă pregătesc pentru facultate. 13:52 Îmi aduc aminte că am uitat să îmi iau pastila de memorie. Vedeți de ce trebuie să iau? 14:00 Laborator de anatomie. Formol, mult formol. Cam atât de mult încât am ținut ridicat peretele abdominal al unui material didactic, să se aerisească puțin(puțin mai mult). Plângem cu toții..Formolul e doar un pretext. 16:30 Iar am uitat de pastila de memorie. E cazul să o iau. 18:00 Reîncepem treaba cu

Posted in Blog, Bucuresti, General by Diana Neculau
02/06/2017

– Bună ziua, aş dori să fac o gardă. Mă numesc cutare, sunt studentă în anul întâi şi am de făcut câteva gărzi obligatorii. Se poate să fac una la dumneavoastră?     Aşa începuse sfioasa din mine conversaţia cu o doamnă din secretariatul spitalului. Trebuie să recunosc că aveam emoţii mari, mă simţeam, în sfârşit, la începutul visului meu. Să dăm puţin timpul înapoi. Aş dori să vă împărtăşesc unele sentimente pe care ţi le transmite nu numai sufletul, ci parcă tot corpul atunci când îţi atingi visul cu degetul. Înainte de acest “bună ziua” de mai sus, venise vremea să-mi iau costum chirurgical. E o mare diferenţă între costum chirurgical şi halat, ori cel puţin eu am simţit această diferenţă. Una e să porţi un halat. Halat alb, aproape de genunchi, cu mâneci lungi şi mereu încheiat mi s-a cerut la Facultatea de Chimie. La UMF nu mi-au spus decât că e obligatoriu la LP-uri, fără alte cerinţe adăugate. Puteam avea orice halat îmi doream. Aşa, din punctul meu de vedere, nu mai pare foarte important. Nu mă dă nimeni afară din LP dacă nu am halatul încheiat, lucru pe care nu-l pot afirma despre cealaltă facultate, iar mai presus de atoate, în faţa domnului/doamnei profesor doctor eşti şi tu un doctor în devenire. Când mi-am luat costumul chirurgical, am simţit că în sfârşit sunt un doctor în devenire, deoarece aveam “haine de spital”. E un sentiment plăcut, abia a

Posted in Blog, Iasi, MG by Denisa Grigoras
30/05/2017

Există momente în viața noastră în care, fără să știm ce impact vor avea asupra noastră, cunoaștem Oameni. Deja știți despre ce vorbesc, nu? Am cunoscut și eu un astfel de Om. Cert este că fără el, nu aș fi fost unde sunt astăzi acum, nu aș fi avut putere sa trec peste momentele în care am simțit că nu mai pot, doar să nu îl dezamăgesc. Sau să o dezamăgesc, pentru că a fost vorba de o ea. Vă povesteam foarte pe scurt data trecută despre cum eu eram decisă la sfârșitul clasei a 8-a să urmez un profil de matematică-informatică, lucru pe care l-am și făcut până la un punct. Vă spun asta din nou ca să întelegeți cât de înverșunat este caracterul uman și prin câte trebuie să treacă pentru a-și întelege adevărata menire. Răspunsul la întrebarea pe care tocmai v-ați pus-o este NU. Încă nu știu care este a mea. Voi fi un viitor cercetător(pentru că trebuie înțeles că nu oricine termină medicina e obligat să o și practice în spitale sau clinici) sau un medic ce își ajută pacienții prin puterea bisturiului ori prin parafa pusă pe o rețetă? Am înțeles însă destul cât să știu că medicina e singura cale pentru mine, în orice formă ar fi ea. În momentul în care am decis că asta trebuie să fac, eram foarte sigură pe mine. Dar când am ajuns la clasa de științe ale naturii și am avut prima mea oră de biologie, pe care o detestam până atunci, încrederea mi-a fost puțin zdruncinată. Știți momentu

Posted in Blog, Bucuresti, General, MG by Diana Neculau
28/05/2017

Asta-i pentru voi, viitorul. Printre examene, stresul admiterii dar nu numai, mai răsărim din când în când și prin câteva publicații, ce-i drept, mai des în online, dar nu-i regulă. Vă las mai jos articolul meu publicat în almanahul Colegiului Național Traian Doda din Caransebeș. Fiind o publicație anuală cu diverse note având caracter enciclopedic, am încercat să definesc pe scurt medicina pentru cititori, pentru mine fiind o mare onoare și în același timp o primă apariție pe hârtie, ce-i drept, timidă, dar la locului ei. Enjoy !

 

“Fie ca viitor aspirant la viața de student medicinist, fie ca simplu om, la un moment dat ai spus cuiva ori ai auzit câteva lozinci mediciniste faimoase precum : „la medicină e foarte greu” , „vai cât trebuie să înveți” ba mai mult „ajungi să lucrezi abia când ești bătrân”. Și într-adevăr, la medicină este foarte greu. Este probabil cea mai înaltă treaptă pe care o poți atinge dintre carierele pe care societatea ți le oferă și credeți-mă, momentul în care ați salvat viața cuiva este de mii de ori mai de preț decât orice salariu pe care îl puteți lua în diferite domenii. Medicina nu este o meserie. Medicina se face cu mintea și cu sufletul, medicina este arta de a înfăptui vocația ce ți-a fost dată. Vedem astfel că adevărații medici se nasc doar și numai din dorința profunda de

Posted in Blog, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , , , ,
23/05/2017

Se știe că la facultatea de medicină se învață foarte mult și că nu oricine face față. Dar, oare, chiar așa este? Chiar e atât de greu pe cât se spune? Nu pot să îmi conturez opinia referindu-mă la toți cei șase ani, dar pot să vorbesc despre primul impact, care se știe că este cel mai dificil, și care te poate face să continui cu optimism sau, dimpotrivă, să te facă să renunți definiv la această facultate. Când eram încă la liceu mi se întâmpla foarte des ca persoana căreia îi spuneam ce facultate vreau să urmez, să sublinieze faptul că la medicină e foarte mult de învățat. Ba chiar mai mult, unii imi recomandau să mă reorientez tocmai din acest motiv. Nu i-am luat în serios, aveam impresia că știu în ce mă bag și că voi reuși să mă descurc fără prea multe probleme. Și tot așa am ținut-o…până când a început anul universitar. Înainte de a începe facultatea mi-am propus să citesc fiecare curs la timpul lui. Mă gândeam că ar fi chiar aiurea să pretind că nu voi găsi timp câteva minute pentru a citi fiecare curs din timpul semestrului. Și chiar am reușit să procedez așa, și nu numai citeam, ci chiar învățam: la anatomie,biologie celulară și…. cam atât. Acestea erau singurele materii la care ne erau verificate cunoștințele săptămânal, deci au devenit prioritățile mele. Problema era că doar pregătirea pentru aceste două materii îmi ocupa tot timpul. Pentru restul patru nu îmi ma

Posted in Blog, Cluj, MG by Deni Han | Tags: , , , , , , , ,
22/05/2017

Amalgamul de sentimente al unui student medicinist

Student..un cuvânt cu o însemnătate deosebită pentru noi toți, un cuvânt care prin propria definiție explică modul în care, prin muncă și devotament îți poți începe clădirea unui propriu ideal, acela de a te realiza pe tine ca om.Pentru că sunt „mic” ca însemnătate în acest domeniu literar, voi încerca să transpun sensul acestui cuvânt în aria domeniului meu de activitate.Deși experiența mea este una încă irelevantă în întinsul domeniu medical, recunosc cu sinceritate și fără prea multă modestie că sunt mândru de ceea ce am realizat..sunt student! Doza mea de modestie se sfârșește în momentul în care afirm cu mult entuziasm că sunt student la medicină.Poate că acest aspect îmi reduce din atracția psihologică pe care o am față de cei din jur și pe care aceștia o manifestă adesea față de mine.Însă pot observa și în jurul meu că sentimentul de mică superioritate se manifestă și în cazul colegilor mei.Simt ca e absolut firesc să fim idolatrizați, să plutim deasupra tuturor, să fim acolo, acolo spre ideal.De ce? Pentru că învățăm cea mai sacră meserie, învățăm sa ne iubim și să iubim tot ceea ce ne aparține, nouă, noi ființele complexe, noi oamenii.Acest lucru îl simt si

Posted in Blog, Timisoara by Andrei Urîtu