Category: Cluj

22/10/2017

,,Cum adică să fiu voluntar? Tu nu vezi cât avem de învățat? Și lasă că la congrese și conferințe putem merge și mai încolo. Nu este timp pentru așa ceva acum.” Cam acesta este refrenul pe care l-am auzit de prea multe ori de când am început viața de student medicinist, poate puțin mai des decât m-aș fi gândit. Intrăm în această universitate deja cu un bagaj de informații (majoritatea neconcludente) cum că va fi foarte greu și că nu vom avea timp de nimic, iar viața noastră, cel puțin pentru primii ani, se va rezuma la a învăța. Vreau să vă anunț, totuși, că UMF-ul nu ne transformă în variante ale lui Rapunzel și ne închide într-un turn departe de lume, iar prințul care ne va salva din acel loc este licența. Există viață, una chiar incredibil de frumoasă, dacă știi cum să lupți pentru ea. Acum, de ce încurajez atât de mult voluntariatul, participarea activă în lumea (non)medicală, congrese, conferințe, gărzi și ce mai vreți voi? Pentru că este un câștig cu două fețe: devii un om mai bun, cu o viziune puțin mai întreagă cu fiecare zi care trece asupra vieții și, în același timp, ajuți la îmbunătățirea societății și la calitatea pregătirii tale ca și viitor medic. Dar cum? Când? Sunt in stare? Vă las

Posted in Cluj, General, Uncategorized by Andreea Carlogea
13/10/2017

“Nu! Sunt mare, pot și țingulă*!” (*țingulă = pronunția copilărească a cuvântului singură). Așa îi spuneam mamei mele când eram mică că sunt “independentă” și mă descurc fără ajutorul ei sau al altcuiva. Când credeam că singură este felul în care trebuie să mă descurc. În orice situație. 

Viața, cu mersul său firesc, m-a purtat prin nenumărate experiențe, în felul acesta am învățat câte puțin din fiecare, până și din singurătate am gustat, dar doar de pe vârful linguriței căci, în ciuda faptului că o râvneam cu atâta ardoare când eram mică, am descoperit că nu sunt mai deloc adepta acestei stări. Vârful linguriței se referă la primele 3 sesiuni, în acest context poate deveni chiar o ironie, căci totuși nu e chiar așa puțin 3 luni (probabil și mai mult) adunate de învățat “țingulă”. Cum a fost experiența de a învăța singură? Cred că mulți ați trecut sau treceți prin asta, deci nu consider că trebuie să descriu foarte a

Posted in Blog, Cluj, MG by Amy Cristescu | Tags: , , , , ,
04/10/2017

Dragi studenți începători în tainele medicinei, ați dat ochii, în sfârșit, cu momentul mult așteptat. V-ați aprovizionat cu entuziasm, energie și muuultă curiozitate, ați intrat pe porțile facultății, ați căutat la disperare amfiteatre peste amfiteatre, v-ați găsit locurile printre străinii care vă vor deveni colegi de neuitat și ați început să fiți numai ochi și urechi la primele cursuri și laboratoare din viața voastră. Este un lucru de mare preț, sunteți mult mai aproape de visul vostru, trăiți studenția cu toate bucuriile și dificultățile ei, vă maturizați pe toate planurile, deveniți adulți. Deoarece știu cât de greu este procesul acomodării și cât de mult timp trece până când înțelegeți în mare parte ce e cu toate cunoștințele care vi se îngrămădesc în minte, cum e cu sesiunea aceea „îngrozitoare” de care tot auziți zilnic, de unde să vă procurați materialele, cum să învățați mai eficient sau cum să vă organizați timpul în așa fel încât să mai puteți trăi pe lângă toate acestea, m-am gândit să vă transmit câteva sfaturi. Mie mi-au fost de folos anul trecut pe vremea aceasta, când eram ca voi și apreciam mult orice informație menită să mă dezmeticească din haosul în care mă bălăceam. Așadar,

  1. Degeaba ai tehnică dacă n-ai materialul de bază.

Procurați-vă din timp cursuri, cărți, atlase de care aveți nevoie

Posted in Blog, Cluj by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , ,
03/10/2017

Ieşi din băncile liceului şi te aştepți ca la facultate să fie totul diferit. Gata cu temele, cu profesorii care dictează, gata cu testele, gata cu motivările pentru absențe. Oh, dar tu eşti student la Medicină! Surpriză: teste săptămânale la fizio, caiet cu desene pentru examenul de histo, teme săptămânale la farma, 70% prezență la cursuri, 100% prezență la lucrările practice, altfel recuperat cu 9 lei ora, dacă vrei să intri in examen. Nici măcar de morala ținută de profesorii din liceu nu scapi pentru că încă din primul semestru eşti mustrat că îți bați joc de facultate pentru ca nu ai învāțat o dată. Să mai spun că te aştepți ca, fiind in sfârşit student, să nu mai fie nevoie sa înveți o mulțime de lucruri pe care nu îți vor folosi,dar primul semestru, în mare, îți dă impresia că studiezi lucruri care nu au treabă cu practica medicală? Primul impact cu facultatea de medicinā poate fi dezămăgitor. Pentru mine a fost foarte dezămăgitor. Asta pentru că aveam aşteptări mari. Dar ce pārere am despre perioada preclinică a facultāții acum, dupa 3 ani considerați boring? Acum, că au trecut,pot spune ca mi-au plăcut. Dar asta acum,uitându-mă în urmă. Atunci, mai ales în anul unu, îmi doream mai multă practică, voiam sa vad pacienți, să învăț patologii, tratamente şi nu biocel, biofizică sau biostatistică. În anul doi am realizat cât de greu mi-ar fi fost să invăț materiile din acel

Posted in Blog, Cluj by Deni Han | Tags: , , , , ,
17/09/2017

Ești boboc entuziasmat și abia aștepți să începi facultatea. Ești curios să afli dacă e chiar atât de mult și de greu să studiezi medicina. Din cauza elanului de la începutul anului ai impresia că tu nu vei avea probleme cu învățatul, că sigur nu e atât de greu cum se spune. Îți cumperi și un Papilian înainte să înceapă facultatea și îl răsfoiești liniștit și curios. Parcă abia aștepți să ai ceva de învățat de acolo, să te confrunți tu, personal, cu informațiile din cartea aia supranumită ,,biblia primului an”. Dar tot elanul, curiozitatea și entuziasmul mor atunci când ți se spune că pentru următoarea ședință de lucrări practice ai de pregătit aproximativ de 20 de pagini. Și o pagină îți mănâncă cel puțin zece minute din viața ta. În total 200 de minute. Adică două ore și 40 de minute doar ca să citești și să înțelegi lecția. Și apoi să realizezi că nu mai știi mai nimic. Și de atunci începi să te îndoiești de tine, să te cuprindă teama că, probabil, nu ai o memorie atât de bună pe cât credeai, că e posibil să nu îți iei acest examen, că, poate, medicina nu este pentru tine. Nu are rost să încerci să te ascunzi sau să o ignori: anul unu, mai ales primul semestru de medicină, se învârte în jurul anatomiei. Poate nu toți ați trăit/nu veți trăi o experiență asemănătoare, dar pentru mine și alți colegi a fost exact așa. A fost materia pe care am displăcut-o cel mai mult în primul

Posted in Blog, Cluj by Deni Han | Tags: , , , ,
06/09/2017

Astăzi este despre alegeri. Alegeri făcute cu o trainică motivație în spate, cu o bază solidă de încurajări, cu mulțimi de oameni veseli foc pentru că acel copil deștept din familie s-a hotărât să dea la Medicină, cu susținere morală (și financiară) pe măsura tuturor așteptărilor, cu felicitări, flori și ciocolată atunci când radiezi de fericire, proaspăt admis fiind la facultatea pentru care ai muncit atât de mult. Ei bine, dragi cititori, dacă ar fi așa perfect, ceea ce trăim nu s-ar mai fi numit viață, ci Rai. Nu bag mâna-n foc susținând răspicat și tare că viața tuturor mediciniștilor are aceeași culoare, însă vă pot povesti câte ceva din nuanța mea. În vizită la bunica mea fiind, petrec câteva minute stând la discuții cu fiul ei, unchiul meu muncind în cu totul alt domeniu care nu are legătură cu medicina. De departe cel mai slab susținător al meu, îi ascult a nu știu câta oară, pledoaria despre cât de rău am putut alege să mă înham la o astfel de viață dificilă. Își exprimă ferm, ca întotdeauna, opinia cum că nu știu în ce mă bag, mă arunc singură cu capul în problme, că îmi pun sănătatea, familia și liniștea interioară la bătaie pentru ”niște nerecunoscători cu gura mare” pe care oricât m-aș strădui să-i tratez, nu o să-i mulțumesc vreodată. De asemenea, ”sunt mulți alți isteți care învârtesc 2-3 afaceri și câștigă mult mai mulți bani” decât mine, fără să fie nevoiți să

Posted in Blog, Cluj, MG by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , ,
11/07/2017

    Vacanță! Sună prea frumos ca să fie adevărat, nu? Dar după atât de mult timp, a venit. Privind în urmă, acum dintr-o postură foarte confortabilă, mă gândesc ”Ce an!” . Parcă alaltăieri am ieșit cu viitorii colegi în oraș înainte de festivitatea de început de an, ieri eram în stresul sesiunii și azi a și venit vara. Când îmi spuneau studenții din ani mai mari că facultatea va trece mai repede decât aș putea crede, zâmbeam politicos și eram sigură că vor doar să mă încurajeze, dar aparent au avut dreptate. Am avut parte de experiențe minunate, m-am dezvoltat enorm psihic și academic, am cunoscut oameni extraordinari, dar am făcut și greșeli cât să mai pot da la 10 oameni. Până la urmă, cu ce am rămas din anul acesta? Hm, care e lucrul cel mai important pe care l-am învățat în acest timp? Există în engleză un cuvânt foarte drăguț, care nu cred că are un echivalent complet în română. Este vorba de grit . Definiția lui ar fi ”trăsătură psihologică caracterizată de o puternică pasiune pentru un vis, un plan din viitorul îndepărtat, alimentată de perseverență, motivație puternică și entuziasm” . Și este exact trăsătura pe care am văzut-o la stundeții cei mai buni și la mentorii din jur. O dorință soră cu încăpățânarea de a reuși, fie ce piedici ți se pun în cale. Realitatea e departe de a fi așa frumoasă pe cât ne-o închipuim. UMF-ul nu e Paradisul pe Pământ și

Posted in Blog, Cluj, MG by Andreea Carlogea
11/06/2017

Dragă cititorule, Îți scriu azi cu caldă inimă și gânduri bune. Îți scriu dintr-un suflet trecut prin multe, pentru un suflet dornic de a gusta viața, linguriță cu linguriță. Gânduri cu liniște, gânduri cu bucurie, gânduri deschise către frumos, gânduri de la și despre UMF. Am îndrăznit a face primii pași înspre facultate la începutul lui octombrie, cu destul de multă nesiguranță, neștiind ce va urma în viitorul apropiat, cu simțul orientării ce lasă mult de dorit în cazul meu, cu o mână de oameni dragi care mă așteptau deja să mă întorc acasă, cu nerăbdare, curiozitate și satisfacția că urma să mai calc o treaptă înspre îndeplinirea visului meu dintotdeauna, să devin super-eroină (cum Spioană, Pisica Neagră sau Super Woman nu prea se găsesc pe la noi, am zis că măcar salvatoare de vieți să încerc). Teama de necunoscut acompaniată de fluctuații ale încrederii de sine mi-au adus cantități mari de stres, în condițiile în care, încă din prima zi, sarcinile studentului la Medicină se transformă în interminabile treburi de îndeplinit până la ”n” deadline-uri, sute de pagini de învățat pe lună, examinări peste examinări, grija găsirii la timp a amfiteatrelor împrăștiate pe 3 străzi, în diverse clădiri, procesul anevoios de cunoaștere a cadrelor didactice și a colegilor, problemele casnice care trebuiau rezolvate cât mai curând, adaptarea la absolut tot ceea ce însemna element nou în

Posted in Blog, Cluj, MG by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , , , , ,
23/05/2017

Se știe că la facultatea de medicină se învață foarte mult și că nu oricine face față. Dar, oare, chiar așa este? Chiar e atât de greu pe cât se spune? Nu pot să îmi conturez opinia referindu-mă la toți cei șase ani, dar pot să vorbesc despre primul impact, care se știe că este cel mai dificil, și care te poate face să continui cu optimism sau, dimpotrivă, să te facă să renunți definiv la această facultate. Când eram încă la liceu mi se întâmpla foarte des ca persoana căreia îi spuneam ce facultate vreau să urmez, să sublinieze faptul că la medicină e foarte mult de învățat. Ba chiar mai mult, unii imi recomandau să mă reorientez tocmai din acest motiv. Nu i-am luat în serios, aveam impresia că știu în ce mă bag și că voi reuși să mă descurc fără prea multe probleme. Și tot așa am ținut-o…până când a început anul universitar. Înainte de a începe facultatea mi-am propus să citesc fiecare curs la timpul lui. Mă gândeam că ar fi chiar aiurea să pretind că nu voi găsi timp câteva minute pentru a citi fiecare curs din timpul semestrului. Și chiar am reușit să procedez așa, și nu numai citeam, ci chiar învățam: la anatomie,biologie celulară și…. cam atât. Acestea erau singurele materii la care ne erau verificate cunoștințele săptămânal, deci au devenit prioritățile mele. Problema era că doar pregătirea pentru aceste două materii îmi ocupa tot timpul. Pentru restul patru nu îmi ma

Posted in Blog, Cluj, MG by Deni Han | Tags: , , , , , , , ,
22/05/2017

Bună! Eu sunt Andreea, sunt în primul an la medicină generală în cadrul UMF Cluj și aș vrea să vă povestesc puțin din experiența mea de până acum. Este o vorbă printre studenți cum că dacă nu ai cel puțin o cădere nervoasă pe săptămână înseamnă că nu iei facultatea suficient de în serios. Ei bine, e puțin exagerat și parțial adevărat, dar nu îți stă gândul la asta. La început, ajungi în primele zile la facultate cu un entuziasm de ai putea să mai oferi la încă trei oameni, dornic să te implici cât mai mult și totul în jur pare un vis. Ai ajuns la facultatea dorită, ești înconjurat de oameni minunați, iar după atâta timp de pregătire pentru admitere, simți și tu că începi să trăiești. Toata lumea pare dornic să te ajute, înveți totul cu bucurie, cunoști oameni noi câți nu ai știut toată viața și independența te bucură peste măsură. Dar toata bucuria aceasta este cu două tăișuri. Pentru că îți oferă o imagine nerealistă într-o călătorie cu bătaie lungă. Pe la jumătatea semestrului, și culminând cu sesiunea am început să le resimt pe toate. Dintr-o data. Începeam să fiu tot mai obosită, anatomia se aduna în jurul meu și nu o mai putea controla, iar în momentul în care îmi dădeam seama ce limitat îmi este timpul, mi-am uitat complet prioritățiile și le calculam în funcție de ce mă poate duce tot mai sus. M-am afundat singură în ignoranță, căutând să fiu ,,mereu perfecționistă” , da

Posted in Blog, Cluj, MG by Andreea Carlogea