Category: General

21/11/2017

“Eu…. jur credinţă patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara,… “

“Eu, studenta Ciobanu Iulia Andreea, JUR credință patriei mele, ROMÂNIA. Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa sa-mi ajute DUMNEZEU.”

Acestea au fost cuvintele care m-au legat defintiv, atât solemn, cât și spiritual de viitoarea mea profesie, cea de medic militar. Ziua jurământului militar este o zi unică pentru fiecare student militar, este la fel de importantă ca ziua admiterii , însă de data aceasta ai alături de tine toate persoanele dragi. Este ziua în care toți oamenii din jurul tău văd cât de “mare“ și important ai devenit, văd cu adevărat că ai crescut și nu mai ești același țânc care nu știe ce să facă cu viața lui. Nu există o emoție mai mare trăită de mine până acum decât cea în care îți vezi părinții plângând de bucurie. Pot spune ca unul din motivele pentru care am ales medicina militară a fost sa-mi fac părinții mândri de mine, încercând să combin frumusețea profesiilor lor in una singură – MEDICINA MILITARA (cea de militar și cadru medical).

Încă traiesc acea clipă în care îmi țineam arma strânsă la piept și încercam să caut prin mulțime ochii părinților mei și familiei mele, până când am g

Posted in General, MG, Militara, Targu Mures by Iulia Ciobanu
06/11/2017

,,Îmi permiţi să îţi pun o întrebare?”

 ,,Sigur că da.”

 ,,De ce ai ales medicina?”

,,Pur şi simplu nu mă văd făcând altceva peste 5 ani, peste 10 ani şi pentru tot restul vieţii.”

Dialogul pe care tocmai l-ai citit reprezintă o frântură dintr-o discuţie pe care am purtat-o cu un pacient, vara aceasta, în zilele mele de practică în spital şi pun pariu că şi tu ai răspuns la fel cel puţin o dată când ai fost întrebat acelşi lucru. Răspunsul meu la respectiva întrebare reprezintă totodată şi crezul pe care îl am în gând ori de câte ori materia şi amplitudinea sa îşi arată colţii şi încearcă să mă sperie. Este ceea ce ne caracterizează pe cei mai mulţi dintre noi, pentru că ştim foarte bine că atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, sau mai bine zis, de ceea ce urmează să faci, tot efortul depus pentru a ajunge îmbrăcat în halatul alb devine floare la ureche, sau măcar pe aproape.

Am trecut la fel ca toţi mediciniştii prin admitere, prin perioada anterioară ei, iar lupta a fost mai mult de natură psihologică în cazul meu, cu atât mai mult cu cât prima mea opţiune a fost medicina militară la Institutul Medico-Militar din Bucureşti. Ceea ce înseamnă că tot ce a reprezentat

Posted in Blog, Brasov, General, MG by Madalina Iacob
22/10/2017

,,Cum adică să fiu voluntar? Tu nu vezi cât avem de învățat? Și lasă că la congrese și conferințe putem merge și mai încolo. Nu este timp pentru așa ceva acum.” Cam acesta este refrenul pe care l-am auzit de prea multe ori de când am început viața de student medicinist, poate puțin mai des decât m-aș fi gândit. Intrăm în această universitate deja cu un bagaj de informații (majoritatea neconcludente) cum că va fi foarte greu și că nu vom avea timp de nimic, iar viața noastră, cel puțin pentru primii ani, se va rezuma la a învăța. Vreau să vă anunț, totuși, că UMF-ul nu ne transformă în variante ale lui Rapunzel și ne închide într-un turn departe de lume, iar prințul care ne va salva din acel loc este licența. Există viață, una chiar incredibil de frumoasă, dacă știi cum să lupți pentru ea. Acum, de ce încurajez atât de mult voluntariatul, participarea activă în lumea (non)medicală, congrese, conferințe, gărzi și ce mai vreți voi? Pentru că este un câștig cu două fețe: devii un om mai bun, cu o viziune puțin mai întreagă cu fiecare zi care trece asupra vieții și, în același timp, ajuți la îmbunătățirea societății și la calitatea pregătirii tale ca și viitor medic. Dar cum? Când? Sunt in stare? Vă las

Posted in Cluj, General, Uncategorized by Andreea Carlogea
17/10/2017

“Medicine is a science of uncertainty and an art of probability. “

William Osler

Acesta este unul dintre citatele mele preferate; acest citat motivațional mă face să zâmbesc și să iubesc ceea ce fac în fiecare zi.

Mă numesc Iulia Andreea Ciobanu și sunt studentă în primul an la Facultatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș la secția de medicină militară. Nu îmi vine să cred că am reușit să trec de primele provocări pentru a-mi atinge visul de a deveni medic militar. Perioada de pregătire a fost lungă și plină de încercări, dar efortul depus pentru a ajunge astăzi aici a meritat din plin, aici fiind locul unde ma simt ca acasă și unde știu ce trebuie să fac ca să devin ceea ce vreau să fiu.

Probabil mulți vă întrebați de ce am ales cariera de medic militar, răspunsul îl veți afla în următoarele câteva rânduri .

De mică știam că vreau să devin medic pentru a salva vieți și pentru a ajuta oameni, iar acest vis l-am simțit realizabil după ce am participat la UVE (universitatea de vara pentru elevi) unde m-am convins total că voi deveni un adevărat doctor, după ce voi parcurge anii de studenție la facultatea din Targu Mureș.

Posted in Blog, General, MG, Militara, Targu Mures by Iulia Ciobanu
21/09/2017

Închide ochii. Respiră pe nas, expiră pe gură. Deschide-i din nou şi uită-te în oglindă. Cearcănele sunt tot acolo, pe aragaz ibricul de cafea ţi se pare ciudat că stă gol, în aşteptare. Oftezi, îţi iei din nou costumul şi halatul şi te îndrepţi spre spital. Primul an e frumos şi de coşmar în acelaşi timp, din toate punctele de vedere. Prima sesiune mai e cum mai e, dar ai grijă că timpul e o capcană. După acea primă sesiune totul se scurge mult prea repede, informaţia tot vine, dar nervii tăi, somnul tău şi, în mare parte sănătatea ta fizică şi psihică se cam duc. Ajungi în a doua sesiune, iar apoi, după o săptămână de vacanţă (aşa, cel puţin, se întâmplă la Iaşi) o iei de la capăt cu sesiunile de restanţe şi măriri. După aceea, nici nu apuci să-ţi tragi bine sufletul, că trebuie să te apuci de practica de vară. O să încep prin a spune NU o neglijaţi. Nu vă luaţi parafele fără să mergeţi măcar o săptămână prin spitale, căci merită. Da, ştiu, vrei să dormi, să pleci la mare în iulie, ca un om normal, apoi vin toate festivalele alea faine de muzică, ba la mare, ba la Cluj, ba la Bucureşti şi vrei şi tu, dar tu nu poţi, căci eşti student la Medicină. Poţi, dar doar combinând utilul cu plăcutul. E mişto în spital. Pe lângă toată durerea, suferinţa, mirosurile neplăcute sau varietatea de pacienţi mai mult sau mai puţin prieteni cu apa, e mişto. Eşti în sfârşit în

Posted in Blog, General, Iasi, MG, Uncategorized by Denisa Grigoras
16/09/2017

A trecut un an de când am publicat primul meu articol pe Blog de Mediciniști. A trecut un an, iar experiențele pe care le-am acumulat au clădit, încet dar sigur, cu sudoare pe de-a locuri, o bază solidă în ceea ce privește viziunea despre viață prin ochii unui student la medicină. Poate că din când în când tindem să devenim mai filozofi decât Nietzsche sau poate că suntem prea entuziasmați din fire, însă ne scuzăm și ne înclinăm scoțându-ne pălăria în fața celor ce evidențiază ceea ce nu e bine în ceea ce facem, mulțumindu-vă tuturor. Din fire sunt o persoană mai melancolică, identificându-mă cu curente care tind spre gândire, îndreptându-mă nu de puține ori spre a-mi pune întrebări. Trebuie să mărturisesc că în anul I petrecut la medicină în Timișoara mi-am pus mai multe întrebări decât rânduri citite la anatomie și așa mai departe. Poate ca medicina în esență îți deschide orizontul. Poate că medicina, pentru unii, este filozofia de viață. Sau poate că studiind omul, te regăsești pe tine, te înțelegi, te deschizi față de necunoscut. Nosce te ipsum

Așa că nu ezita să-ți pui întrebări, căci în fond, nu există întrebări greșite. Nu mă număr printre cei străluciți și nu pot decât să-mi exprim totala admirație pentru colegii mei care dovedesc faptul că a studia nu este decât o formă de

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm
28/08/2017

Vor veni momente în care sigur vei simți că nu ești de ajuns, că n-ai făcut destul chiar dacă ți-ai luat examenele cu brio, chiar dacă le-ai luat pe bune. Vor veni când nu te aștepți și cu siguranță că te vor durea. Poate nu la fel de tare când într-o zi de practică va veni o urgență și în ciuda faptului că citiseși la un moment dat despre patologia respectivă tu nu vei ști ce să faci, pentru că poate vor fi alții acolo să știe ce să facă. Poate nu la fel de tare când te vor suna rudele să te întrebe disperate ceva pentru că ești printre puținii în care teoretic ar putea să aibă încredere. Poate nu la fel de tare nici măcar atunci când moare un străin în fața și lipsa totală de experiență te va „ajuta” să gestionezi în mod mediocru cazul. Oricum, tu ai făcut tot ce ai putut îți spui și… să știi că ai dreptate. Mai bine decât nimic, nu? Te va durea atunci când poate vei avea un bunic în agonie, fie el și caz paliativ, care vrea să moară acasă cu demnitate, dar care e măcinat de deshidratare, febră, dureri, iar tu, chiar dacă vei ști teoria nu vei reuși să-i pui nenorocita aia de branulă pentru că venele-i sunt mult prea friabile pentru minima ta experiență (asta dacă ai o minimă experiență, că poate sesiunea a fost atât de stresantă încât poate ai avut nevoie de o vacanță de 3 luni, în fiecare an). Măcar știi ce-ar trebui să-i dai ca să se simtă mai bine… poate o să te facă

Posted in Blog, General, MD, Timisoara by Codrin Tocut
07/08/2017

Precum orice student proaspăt admis la Universitatea de Medicină și Farmacie te aștepți la o lume unde Papilianul, Netterul și Sinelnikovul îți vor deveni frați pe drumul ce tocmai ai pășit. E adevărat… parțial. Cum stă treaba în anul 1 ? Ei bine, nu ești mai mult decât ți-ai îngădui tu să fii. Tu ești propriul adversar, propriul mentor, propriul bucătar, studentul plin de idei ce tocmai a terminat liceul și va sta pe băncile unde cu ani în urma studiau medicii ce probabil au schimbat lumea din jurul lor. Ești deținătorul unei minți sclipitoare și a unei judecăți proaspete, tinere, cu viziune. Vei tinde să înclini fie în partea dreaptă, fie în partea stângă sau poate îți vei găsi singur calea. Te vei alătura asociațiilor studențești sau nu ? Cu ce scop și de ce ? Vei tinde să faci ce au făcut și cei dinaintea ta ? Probabil că ai auzit deja de materialele necesare, știi deja ce halat ai nevoie, ce lungime. Probabil că-ți știi deja profesorii, din spusele colegilor mai mari, știi deja cum se vor axa pe examene, ce întrebări etc. Într-o lume a vitezei, tu când te mai bucuri de facultate ? Deși enumerația poate continua pentru încă câteva pagini, e irelevant de subliniat faptul că aceste lucruri diferă de la o persoană la cealaltă și evident că fiecare va vedea lucrurile diferit. Tu trebuie să-ți găsești calea într-o lume plină de tipare și să stră

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , , ,
20/07/2017

Pășesc ceva mai puțin timid față de anii trecuți pe holurile secției de terapie intensivă de la un spital nemțesc gândindu-mă la cum am ajuns aici. N-am crezut vreodată, serios, sau cel puțin nu la începutul facultății. Unu la mână mi se părea imposibil să învăț limba și să mă adaptez și doi la mână mi se cam repetat la UMF că “eu am noroc că fac Medicina în România pentru că pot pune mâna pe pacient; “n-o să puneți voi mâna pe pacienții în Germania” ni se repeta, așa că, de ce-aș veni aici, nu ? (Pentru că m-am prins că situația e la 180 de grade față de cum ne ziseseră nouă unii profi. Dar atunci de ce-au zis-o, mă gândeam odată. Simplu. Pentru că le gâdilă orgoliile să creadă că ce fac ei e mult mai bine decât ce fac alții.).

Mă prezint, le spun că fusesem trimis acolo de către secretariat, doar că urmează să-mi fac practica strict pe partea de anestezie. Mi se spune să rămân până termină de discutat niște cazuri și că dacă nu înțeleg ceva sau dacă vorbesc prea repede să le spun pentru că și ei (aproximativ jumătate din cei prezenți) sunt străini și că știu cum e la început. Din fericire pentru mine, nu mai era începutul, era mai degrabă sfârșitul primului meu capitol cu Germania. Cu două semestre de studiu aici și o practică de vară în spate, atmosfera din spitalele de aici, cultura sau limbajul de specialitate nu mai era deloc un impediment.

Posted in Blog, General, Timisoara by Codrin Tocut
13/07/2017

Admiterea stă să bată la ușă iar timpul a sosit. Din cele câteva luni rămase mai sunt doar un mănunchi de zile care, adunate, îți oferă posibilitatea să fixezi informațiile de care nu ești sigur. Da, încă ai timp, și cu o zi înainte, încă ai timp. Timpul se termină atunci când ai pășit în sala de examen, moment în care nu vei avea scuză, va trebui să dai tot în acel moment. Ai avut zile nenumărate de biologie, sute de probleme la chimie, ești obosit, și totuși, nu te lăsa ! Poate că acele exerciții făcute în momentele în care simți că nu mai poți te vor arunca în fruntea listei sau îți vor da sutimile necesare ca în dreptul numelui tău să fie scris ADMIS. Am mizat mereu pe dezvoltarea personal mai mult decât să-mi fac statistici legate de pregătirea viitorilor concurenți pe locurile de la medicină, și-ți recomand să faci și tu la fel. Ai grijă în ce-ți investești energia și nu lăsa lucrurile mai puțin importante să te distragă : ce medie a fost anul trecut, daca alții stau mai bine decât tine cu materia etc. Întrece-te pe tine însuți și vei izbuti mai mult decât îți imaginezi.

Dacă dai admiterea anul acesta și citești articolul, fie ai ajuns în punctul în care te hotărăști că meriți o pauză, fie pierzi vremea obosindu-ți ochii în fața unui ecran. Voi lăsa mai jos câteva sfaturi pe care cred că ar fi bine să le urmezi pe cât se poate, acum, cu

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , ,