Category: MD

20/10/2017

Octombrie 2017, momentul în care, pentru noul meu articol de pe acest blog, am ales să tratez un subiect cu totul și cu totul special, pentru mine și pentru toți bobocii care își doresc să investească timp și suflet pentru micile generații pe perioada studiilor universitare. Pentru că studenția nu înseamnă prin definiție numai un labirint de rânduri și pagini răsfoite și pentru că timpul pe care îl acorzi propriei persoane este esențial pentru dezvoltarea ta intelectuală, te sfătuiesc, mic doctoraș, să te evidențiezi și să părăsești universul anonimatului. Studenția este momentul propice pentru a răsări dintr-un vid întunecat, momentul în care, dintr-o lume a profanului, trebuie să te excluzi pe tine ca spirit. Nu aștepta ca timpul să te răsplătească pentru statutul tău de student tipic! Încearcă să tinzi spre ceea ce filozofii numesc: universul sacru! Propune-ți idealuri, ajută umanitatea, fă-te cunoscut prin idei și gânduri pline de înțelepciune! Într-un cuvânt: IMPLICĂ-TE! Ideea centrală a temei din acest articol se regăsește tocmai în istoricul primului meu an de studenție, care pentru voi sper să însemne o sursă garantată de inspirație. Astfel, doresc să vă transmit cu toată sinceritatea, că modul în care am iesit din anonimat mi-a schimbat viziunea despre lume. Înțelegând prin implicare care este avantajul moral al unui voluntariat, vă sfătuiesc, pe voi, mai micii mei col

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
21/09/2017

Eu, el, ea, noi cei de aici, voi cei de pretutindeni…noi studenții de la medicină, noi cei care am început un nou drum…cu toții ne întrebăm: sunt pregătit? pot face față unui an mult mai greu decât precedentul? Și stăm și medităm…îndelung…căutăm argumente pentru a ne oferi nouă înșine răspunsuri motivate…și apoi te auzi vorbind cu tine însăși, cu sufletul tău: “teoretic” da, “teoretic” ar trebui sa fie astfel, experiența va fi cea care va conta, mult, foarte mult, cea care ar trebui să vină în sprijinul meu! Dar subconștientul tău te obligă să rostești și cuvântul „practic”și atunci apare momentul de ezitare, momentul în care, deși ești pregătit sufletește pentru viitor, teama de necunoscut te copleșește din nou, exact ca la începutul acestei povești cu studenția. Pentru că zi de zi, an de an, simți că parcurgi volume întregi din povestea care îți este scrisă dar niciodată nu pui punct (cel puțin ca student medicinist)! Și tocmai datorită acestui fapt, ți-e frică ție, tu cel ce ești în situația mea și tu cel care citești aceste rânduri, de propriile tale forțe. Personal, scriind acestea, îmi ofer o parte din suflet și din gând doar ca tu să înțelegi că viața de medicinist te obligă în

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
28/08/2017

Vor veni momente în care sigur vei simți că nu ești de ajuns, că n-ai făcut destul chiar dacă ți-ai luat examenele cu brio, chiar dacă le-ai luat pe bune. Vor veni când nu te aștepți și cu siguranță că te vor durea. Poate nu la fel de tare când într-o zi de practică va veni o urgență și în ciuda faptului că citiseși la un moment dat despre patologia respectivă tu nu vei ști ce să faci, pentru că poate vor fi alții acolo să știe ce să facă. Poate nu la fel de tare când te vor suna rudele să te întrebe disperate ceva pentru că ești printre puținii în care teoretic ar putea să aibă încredere. Poate nu la fel de tare nici măcar atunci când moare un străin în fața și lipsa totală de experiență te va „ajuta” să gestionezi în mod mediocru cazul. Oricum, tu ai făcut tot ce ai putut îți spui și… să știi că ai dreptate. Mai bine decât nimic, nu? Te va durea atunci când poate vei avea un bunic în agonie, fie el și caz paliativ, care vrea să moară acasă cu demnitate, dar care e măcinat de deshidratare, febră, dureri, iar tu, chiar dacă vei ști teoria nu vei reuși să-i pui nenorocita aia de branulă pentru că venele-i sunt mult prea friabile pentru minima ta experiență (asta dacă ai o minimă experiență, că poate sesiunea a fost atât de stresantă încât poate ai avut nevoie de o vacanță de 3 luni, în fiecare an). Măcar știi ce-ar trebui să-i dai ca să se simtă mai bine… poate o să te facă

Posted in Blog, General, MD, Timisoara by Codrin Tocut
23/08/2017

Cu suflet...pentru ”stoma”

[…]

Familie: -De ce ai ales să urmezi medicina dentară? A fi medic dentist presupune, pe lângă un efort material susținut de-a lungul anilor de studiu, capacitatea de a crea din medicină artă, disponibilitatea și harul de a reda pacientului dorința de a zâmbi din nou. Nu crezi că astfel de însușiri presupun o vocație aparte și că îndemânarea ta ar trebui să fie una ieșită din comun? Prieteni: -De ce ai ales un domeniu medical cu o arie de selecție mai restrânsă comparativ cu medicina generală? A fi medic stomatolog necesită o intensă pregătire teoretică dar mai ales o importantă experiență în practica medicală!! Ești conștient de sacrificiile pe care urmează să le faci? Rude: -Ești conștient de faptul că medicina dentară este la ora actuală o revoluție și că acest aspect presupune o informare și o ed

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
12/07/2017

Tratament pentru suflet

Cercetând și descoperind tainele profesiei de medic, de-a lungul celor 6 ani, studentul acumulează o serie de noțiuni medicale extrem de utile în diagnosticarea anumitor boli sau maladii genetice. Deși studiul aprofundat și de lungă durată al studentului medicinist este uneori insuficient pentru interpretarea datelor medicale ale pacientului și pentru corelarea ulterioară a acestora cu sfera patologicului, medicul prezintă ca sursă alternativă capacitatea de a vindeca partea anatomică acționând indirect asupra sufletului. Ținând cont de acest aspect, posibilitățile de tratare a celor suferinzi aparțin celor trei sfere de recunoaștere a ființei vii: sfera morfologică, sfera funcțională și sfera spirituală. Sfera morfologică se referă la partea anatomică a organismului care cuprinde elementele de organizare structurală ale unui subiect. Sfera funcțională reprezintă adaptarea sferei morfologice la condițiile de viață prin crearea unor circuite perfecte care asigură realizarea simțurilor, a relațiilor cu mediul înconjurător, etc. Referitor la aceste domenii de cercetare, viitorul medic are la dispoziție o arie infinită de surse de documentare și informare: zeci de cuvinte înșiruite, sute de pagini consecutive, mii de cărți și tratate dispuse

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
04/07/2017

Sfârșitul călătoriei este inevitabil, pentru orice și pentru oricine, iar la ora asta, mă aflu împreună cu perioada mea de studenție la “terapie intensivă”. Nu mai durează mult până când va lua drumul lucrurilor care-au fost și care nu mai sunt; un an, aprox. 30 de credite pentru mine și două practici în această vară, despre care o să-ți povestesc mai târziu. În În acestă mică serie de articole urmează să scriu în principiu despre lecții, reflectări la timpul care a trecut, despre lucrurile care mă frământă și despre cum am ajuns unde nu mi-am imaginat vreodată.

Adevărul e că acum, uitându-mă în urmă, chiar eram un copil pierdut când am ajuns acum 5 ani la facultate. Îmi amintesc prima petrecere cu “viitorii mediciniști”, chiar înainte cu câteva zile să înceapă facultatea. Tocmai descoperiserăm cu toții viața departe de casă. La fel ca mine de altfel, mulți cu siguranță că simțeau un mare gol în suflet și cu toate acestea, toți ne puseserăm masca aceea plină de aroganț pe fețe, de care îți dădeai seama mai ales când interacționam unii cu alții. Eram totuși la Medicină, primiserăm toți laude nemăsurate care acum aproape că mă lasă rece când vin pentru simplul statut de-a fi aici. În caz că adopți și tu această atitudine, stai liniștit, e perfect normal. Vârsta, hormonii…ce-o mai fi. Doar că-ți spun de pe acum că nu e mare

Posted in Blog, General, MD, MG, Timisoara, Uncategorized by Codrin Tocut
17/06/2017

Piese de puzzle

Nimic nu poate fi mai frumos în viață decât să realizezi că drumul pe care îl urmezi este ceea ce te definește cu adevărat.În momentul de față, trecând peste toate greutățile pe care le-am întâmpinat de-a lungul acestui an, simt în adâncul sufletului meu că, părticica de univers care mi-a fost acordată se potrivește asemeni unei piese de puzzle plasată la locul potrivit.A trecut un an, poate cel mai frumos an pe care l-am trăit până în prezent! Un an norocos, plin de satisfacții, bogat în descoperiri și în mistere încă nedeslușite.Viața de student la medicină mi-a completat cu numeroase piese jocul idealului meu, idealul de a deveni un om în adevăratul sens al cuvântului, un intelectual al societății.Oră de oră, zi de zi, am contribuit la realizarea unei rame ce va încadra un puzzle în viitorul apropiat.Vă mărturisesc cu sinceritate că, partea cea mai dificilă dintr-un jo

Posted in Blog, MD, Timisoara by Andrei Urîtu
21/05/2017

Bună! Codrin aici. L-am rugat pe unul din prietenii mei buni care a fondat în Timișoara conceptul de Private Medschool Lessons, din dorința de a oferi o altfel de pregătire pentru admiterea la Medicină și cum experieța Leaders i-a schimbat viața, la fel cum a făcut și în cazul meu. Pentru început, ce este Leaders Experience și ce oferă ? Fundația LEADERS lansează Experience – accelerator pentru viața reală Fundația LEADERS lansează programul LEADERS Experience, bazat pe un concept inovator în leadership – acceleratorul de experiențe. Gândit ca un spațiu controlat în care poți testa situații de viață reale, acceleratorul reprezintă esența a peste 17 ani de experiență în domeniu, a peste 600 de absolvenți ai primei școli de leadership din România (#leadersschool), a sute de invitați inspiraționali și a zeci de idei devenite realitate. Programul lansat astăzi, 9 mai, a fost creat special pentru tineri cu vârste între 18 și 25 de ani ca un spațiu în care își pot testa și valida atuurile și abilitățile, pot lua decizii în cunoștință de cauză și pot face alegeri care îi reprezintă. De ce este momentul pentru LEADERS Experience? · Experimentezi în

Posted in Blog, Bucuresti, Cluj, Craiova, General, Iasi, MD, MG, Oradea, Timisoara by Codrin Tocut
16/05/2017

Mă iertați că nu am foarte mult timp să intru în detalii, așa că voi continua povestea pe scurt. Vreau doar să fie concluziile clare. Era vineri seara. Tocmai mâncasem ceva, îmi lăsasem vasele murdare pe masă, mi-am luat repede ceva pe mine și am pornit spre pub. Revenisem acasă de vreo trei săptămâni și aveam senzația că îmi crescuse un nou set de neuroni responsabili cu o anxietate ambiguă de fundal. Am ieșit din cămin și brusc am început să fiu invadat de gânduri ce-mi induceau ideea că modul în care viața mea decurge acum nu mai îmi aduce un strop de satisfacție. Era o senzație atât de apăsătoare încât simțeam parcă valuri de frică ce creșteau riscând să mă inunde. M-am oprit. Atunci am conștientizat că ceva nu este în regulă. Am reușit să mă detașez cumva de gândurile care nu se mai opreau ca să nu mă apuce o „panică de panică” și am urcat cu calm înapoi în cameră. Mi-am făcut repede curat ca să am un factor de stres în minus și-am început să explorez puțin starea pe care o aveam. I-am dat liber să-și facă de cap ca mai apoi să o pot analiza. Cel mai frapant mi se părea un lucru: am început toată pregătirea pentru Medicină înainte cu 10 luni de admitere. Asta înseamnă că tot drumul începuse acum aproximativ 5 ani și jumătate. Ei bine, îți spun cu mâna pe inimă că uitându-mă în urmă, aproape că n-am nimic notabil de menționat în primii trei ani și jumătate, pe niciun plan.

Posted in Blog, Bucuresti, Cluj, Craiova, General, Iasi, MD, MG, Oradea, Timisoara by Codrin Tocut
16/05/2017

Trebuie să recunosc că am ajuns într-un punct destul de urât la un moment dat și mi-am confundat starea foarte proastă de spirit cu faptul că s-au adunat prea multe. Nu cred că am mai trecut vreodată pe parcursul facultății printr-o asemenea fază, asta poate pentru că am fost (și încă sunt de fapt) pe o pantă ascendentă a timidului meu început de carieră medicală. Ca să înțelegeți mai bine, haideți să vă explic. Eram în a doua mea bursă Erasmus, într-un mic orășel pe nume Homburg, trăind visul de-a studia Medicina într-o țară unde performanțele sunt altele. Tocmai îmi terminasem a doua practică de vară unde fusesem foarte apreciat, atât de apreciat încât m-au rugat să consider să vin la ei ca rezident pe anestezie după ce-mi voi termina studiile și eram pregătit să aprofundez experiența unei universități mici pentru că eram sigur că voi avea să învăț multe lucruri noi, în special vizavi de învățământ, oricum ar fi urmat el să fie. Aveam în minte totuși, până la acea oră, alte așteptări, mai ales după experiența de la Universitatea din München așa că evident că abia am așteptat să mă duc la primul curs. M-am dus. Nu s-a făcut. Șoc. Bine, eram singurii prost informați care merseseră la cursul respectiv, că de fapt începea în săptămâna ce urma. Săptămâna viitoare ne-am dus. Era deja lume dar nu venise proful. Aparent asta era o ușoară normalitate. O ușoară normalitate care deși s-

Posted in Blog, Bucuresti, Cluj, Craiova, General, Iasi, MD, MG, Oradea, Timisoara by Codrin Tocut