Category: MG

07/08/2017

Precum orice student proaspăt admis la Universitatea de Medicină și Farmacie te aștepți la o lume unde Papilianul, Netterul și Sinelnikovul îți vor deveni frați pe drumul ce tocmai ai pășit. E adevărat… parțial. Cum stă treaba în anul 1 ? Ei bine, nu ești mai mult decât ți-ai îngădui tu să fii. Tu ești propriul adversar, propriul mentor, propriul bucătar, studentul plin de idei ce tocmai a terminat liceul și va sta pe băncile unde cu ani în urma studiau medicii ce probabil au schimbat lumea din jurul lor. Ești deținătorul unei minți sclipitoare și a unei judecăți proaspete, tinere, cu viziune. Vei tinde să înclini fie în partea dreaptă, fie în partea stângă sau poate îți vei găsi singur calea. Te vei alătura asociațiilor studențești sau nu ? Cu ce scop și de ce ? Vei tinde să faci ce au făcut și cei dinaintea ta ? Probabil că ai auzit deja de materialele necesare, știi deja ce halat ai nevoie, ce lungime. Probabil că-ți știi deja profesorii, din spusele colegilor mai mari, știi deja cum se vor axa pe examene, ce întrebări etc. Într-o lume a vitezei, tu când te mai bucuri de facultate ? Deși enumerația poate continua pentru încă câteva pagini, e irelevant de subliniat faptul că aceste lucruri diferă de la o persoană la cealaltă și evident că fiecare va vedea lucrurile diferit. Tu trebuie să-ți găsești calea într-o lume plină de tipare și să stră

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , , ,
15/07/2017

Entuziasmul îţi creşte când îţi ţii în mână diploma de bacalaureat. Strâmbi din nas căci nu ai ieşit excelent în poză, dar te gândeşti că poate (de fapt, sigur) în 10 ani de zile nu o să se mai uite nimeni la diploma ta de bac. Acum poţi să finalizezi toate procedurile şi să îţi urmezi visul. După ce te-ai pregătit în anii de liceu, ajungi, în sfârşit, pe scările Universităţii de Medicină şi Farmacie. Spun scările, căci am observat că fiecare medicină are nişte scări, care ulterior vor deveni sprijinul studentului (acolo se vor răsfoi cărţi cu sute de pagini înainte cu câteva minute de examen, acolo se va sta când n-ai chef de cursuri, pe ele îţi vei bea cafeaua în grabă) şi pe care, eu cel puţin am stat la rând ca să-mi las dosarul plic, cam pe vremea asta, anul trecut. Ai în minte doar gândul că în curând o să te rătăceşti în clădirea asta impunătoare, dar până la urmă, acesta a fost visul tău de atâta timp! Dacă am cunoaşte la început anumite “secrete” care circulă doar printre studenţi, cred că mulţi care aleg astăzi medicina şi-ar călca pe vis şi ar începe să creeze altul. La început eşti entuziasmat, aşezi dosarele pentru admitere cu grijă, îţi scrii cu cea mai mare caligrafie numele pe dosar, dar stai liniştit, nimănui nu-i pasă dacă literele tale încap perfect într-un caiet Tip I sau II. La început nimeni nu vrea să-ţi taie aripile, ori, poate, nu au c

Posted in Blog, Iasi, MG by Denisa Grigoras
13/07/2017

Admiterea stă să bată la ușă iar timpul a sosit. Din cele câteva luni rămase mai sunt doar un mănunchi de zile care, adunate, îți oferă posibilitatea să fixezi informațiile de care nu ești sigur. Da, încă ai timp, și cu o zi înainte, încă ai timp. Timpul se termină atunci când ai pășit în sala de examen, moment în care nu vei avea scuză, va trebui să dai tot în acel moment. Ai avut zile nenumărate de biologie, sute de probleme la chimie, ești obosit, și totuși, nu te lăsa ! Poate că acele exerciții făcute în momentele în care simți că nu mai poți te vor arunca în fruntea listei sau îți vor da sutimile necesare ca în dreptul numelui tău să fie scris ADMIS. Am mizat mereu pe dezvoltarea personal mai mult decât să-mi fac statistici legate de pregătirea viitorilor concurenți pe locurile de la medicină, și-ți recomand să faci și tu la fel. Ai grijă în ce-ți investești energia și nu lăsa lucrurile mai puțin importante să te distragă : ce medie a fost anul trecut, daca alții stau mai bine decât tine cu materia etc. Întrece-te pe tine însuți și vei izbuti mai mult decât îți imaginezi.

Dacă dai admiterea anul acesta și citești articolul, fie ai ajuns în punctul în care te hotărăști că meriți o pauză, fie pierzi vremea obosindu-ți ochii în fața unui ecran. Voi lăsa mai jos câteva sfaturi pe care cred că ar fi bine să le urmezi pe cât se poate, acum, cu

Posted in Blog, General, MG, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , ,
11/07/2017

    Vacanță! Sună prea frumos ca să fie adevărat, nu? Dar după atât de mult timp, a venit. Privind în urmă, acum dintr-o postură foarte confortabilă, mă gândesc ”Ce an!” . Parcă alaltăieri am ieșit cu viitorii colegi în oraș înainte de festivitatea de început de an, ieri eram în stresul sesiunii și azi a și venit vara. Când îmi spuneau studenții din ani mai mari că facultatea va trece mai repede decât aș putea crede, zâmbeam politicos și eram sigură că vor doar să mă încurajeze, dar aparent au avut dreptate. Am avut parte de experiențe minunate, m-am dezvoltat enorm psihic și academic, am cunoscut oameni extraordinari, dar am făcut și greșeli cât să mai pot da la 10 oameni. Până la urmă, cu ce am rămas din anul acesta? Hm, care e lucrul cel mai important pe care l-am învățat în acest timp? Există în engleză un cuvânt foarte drăguț, care nu cred că are un echivalent complet în română. Este vorba de grit . Definiția lui ar fi ”trăsătură psihologică caracterizată de o puternică pasiune pentru un vis, un plan din viitorul îndepărtat, alimentată de perseverență, motivație puternică și entuziasm” . Și este exact trăsătura pe care am văzut-o la stundeții cei mai buni și la mentorii din jur. O dorință soră cu încăpățânarea de a reuși, fie ce piedici ți se pun în cale. Realitatea e departe de a fi așa frumoasă pe cât ne-o închipuim. UMF-ul nu e Paradisul pe Pământ și

Posted in Blog, Cluj, MG by Andreea Carlogea
04/07/2017

Sfârșitul călătoriei este inevitabil, pentru orice și pentru oricine, iar la ora asta, mă aflu împreună cu perioada mea de studenție la “terapie intensivă”. Nu mai durează mult până când va lua drumul lucrurilor care-au fost și care nu mai sunt; un an, aprox. 30 de credite pentru mine și două practici în această vară, despre care o să-ți povestesc mai târziu. În În acestă mică serie de articole urmează să scriu în principiu despre lecții, reflectări la timpul care a trecut, despre lucrurile care mă frământă și despre cum am ajuns unde nu mi-am imaginat vreodată.

Adevărul e că acum, uitându-mă în urmă, chiar eram un copil pierdut când am ajuns acum 5 ani la facultate. Îmi amintesc prima petrecere cu “viitorii mediciniști”, chiar înainte cu câteva zile să înceapă facultatea. Tocmai descoperiserăm cu toții viața departe de casă. La fel ca mine de altfel, mulți cu siguranță că simțeau un mare gol în suflet și cu toate acestea, toți ne puseserăm masca aceea plină de aroganț pe fețe, de care îți dădeai seama mai ales când interacționam unii cu alții. Eram totuși la Medicină, primiserăm toți laude nemăsurate care acum aproape că mă lasă rece când vin pentru simplul statut de-a fi aici. În caz că adopți și tu această atitudine, stai liniștit, e perfect normal. Vârsta, hormonii…ce-o mai fi. Doar că-ți spun de pe acum că nu e mare

Posted in Blog, General, MD, MG, Timisoara, Uncategorized by Codrin Tocut
11/06/2017

Dragă cititorule, Îți scriu azi cu caldă inimă și gânduri bune. Îți scriu dintr-un suflet trecut prin multe, pentru un suflet dornic de a gusta viața, linguriță cu linguriță. Gânduri cu liniște, gânduri cu bucurie, gânduri deschise către frumos, gânduri de la și despre UMF. Am îndrăznit a face primii pași înspre facultate la începutul lui octombrie, cu destul de multă nesiguranță, neștiind ce va urma în viitorul apropiat, cu simțul orientării ce lasă mult de dorit în cazul meu, cu o mână de oameni dragi care mă așteptau deja să mă întorc acasă, cu nerăbdare, curiozitate și satisfacția că urma să mai calc o treaptă înspre îndeplinirea visului meu dintotdeauna, să devin super-eroină (cum Spioană, Pisica Neagră sau Super Woman nu prea se găsesc pe la noi, am zis că măcar salvatoare de vieți să încerc). Teama de necunoscut acompaniată de fluctuații ale încrederii de sine mi-au adus cantități mari de stres, în condițiile în care, încă din prima zi, sarcinile studentului la Medicină se transformă în interminabile treburi de îndeplinit până la ”n” deadline-uri, sute de pagini de învățat pe lună, examinări peste examinări, grija găsirii la timp a amfiteatrelor împrăștiate pe 3 străzi, în diverse clădiri, procesul anevoios de cunoaștere a cadrelor didactice și a colegilor, problemele casnice care trebuiau rezolvate cât mai curând, adaptarea la absolut tot ceea ce însemna element nou în

Posted in Blog, Cluj, MG by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , , , , ,
02/06/2017

– Bună ziua, aş dori să fac o gardă. Mă numesc cutare, sunt studentă în anul întâi şi am de făcut câteva gărzi obligatorii. Se poate să fac una la dumneavoastră?     Aşa începuse sfioasa din mine conversaţia cu o doamnă din secretariatul spitalului. Trebuie să recunosc că aveam emoţii mari, mă simţeam, în sfârşit, la începutul visului meu. Să dăm puţin timpul înapoi. Aş dori să vă împărtăşesc unele sentimente pe care ţi le transmite nu numai sufletul, ci parcă tot corpul atunci când îţi atingi visul cu degetul. Înainte de acest “bună ziua” de mai sus, venise vremea să-mi iau costum chirurgical. E o mare diferenţă între costum chirurgical şi halat, ori cel puţin eu am simţit această diferenţă. Una e să porţi un halat. Halat alb, aproape de genunchi, cu mâneci lungi şi mereu încheiat mi s-a cerut la Facultatea de Chimie. La UMF nu mi-au spus decât că e obligatoriu la LP-uri, fără alte cerinţe adăugate. Puteam avea orice halat îmi doream. Aşa, din punctul meu de vedere, nu mai pare foarte important. Nu mă dă nimeni afară din LP dacă nu am halatul încheiat, lucru pe care nu-l pot afirma despre cealaltă facultate, iar mai presus de atoate, în faţa domnului/doamnei profesor doctor eşti şi tu un doctor în devenire. Când mi-am luat costumul chirurgical, am simţit că în sfârşit sunt un doctor în devenire, deoarece aveam “haine de spital”. E un sentiment plăcut, abia a

Posted in Blog, Iasi, MG by Denisa Grigoras
30/05/2017

Există momente în viața noastră în care, fără să știm ce impact vor avea asupra noastră, cunoaștem Oameni. Deja știți despre ce vorbesc, nu? Am cunoscut și eu un astfel de Om. Cert este că fără el, nu aș fi fost unde sunt astăzi acum, nu aș fi avut putere sa trec peste momentele în care am simțit că nu mai pot, doar să nu îl dezamăgesc. Sau să o dezamăgesc, pentru că a fost vorba de o ea. Vă povesteam foarte pe scurt data trecută despre cum eu eram decisă la sfârșitul clasei a 8-a să urmez un profil de matematică-informatică, lucru pe care l-am și făcut până la un punct. Vă spun asta din nou ca să întelegeți cât de înverșunat este caracterul uman și prin câte trebuie să treacă pentru a-și întelege adevărata menire. Răspunsul la întrebarea pe care tocmai v-ați pus-o este NU. Încă nu știu care este a mea. Voi fi un viitor cercetător(pentru că trebuie înțeles că nu oricine termină medicina e obligat să o și practice în spitale sau clinici) sau un medic ce își ajută pacienții prin puterea bisturiului ori prin parafa pusă pe o rețetă? Am înțeles însă destul cât să știu că medicina e singura cale pentru mine, în orice formă ar fi ea. În momentul în care am decis că asta trebuie să fac, eram foarte sigură pe mine. Dar când am ajuns la clasa de științe ale naturii și am avut prima mea oră de biologie, pe care o detestam până atunci, încrederea mi-a fost puțin zdruncinată. Știți momentu

Posted in Blog, Bucuresti, General, MG by Diana Neculau
23/05/2017

Se știe că la facultatea de medicină se învață foarte mult și că nu oricine face față. Dar, oare, chiar așa este? Chiar e atât de greu pe cât se spune? Nu pot să îmi conturez opinia referindu-mă la toți cei șase ani, dar pot să vorbesc despre primul impact, care se știe că este cel mai dificil, și care te poate face să continui cu optimism sau, dimpotrivă, să te facă să renunți definiv la această facultate. Când eram încă la liceu mi se întâmpla foarte des ca persoana căreia îi spuneam ce facultate vreau să urmez, să sublinieze faptul că la medicină e foarte mult de învățat. Ba chiar mai mult, unii imi recomandau să mă reorientez tocmai din acest motiv. Nu i-am luat în serios, aveam impresia că știu în ce mă bag și că voi reuși să mă descurc fără prea multe probleme. Și tot așa am ținut-o…până când a început anul universitar. Înainte de a începe facultatea mi-am propus să citesc fiecare curs la timpul lui. Mă gândeam că ar fi chiar aiurea să pretind că nu voi găsi timp câteva minute pentru a citi fiecare curs din timpul semestrului. Și chiar am reușit să procedez așa, și nu numai citeam, ci chiar învățam: la anatomie,biologie celulară și…. cam atât. Acestea erau singurele materii la care ne erau verificate cunoștințele săptămânal, deci au devenit prioritățile mele. Problema era că doar pregătirea pentru aceste două materii îmi ocupa tot timpul. Pentru restul patru nu îmi ma

Posted in Blog, Cluj, MG by Deni Han | Tags: , , , , , , , ,
22/05/2017

Bună! Eu sunt Andreea, sunt în primul an la medicină generală în cadrul UMF Cluj și aș vrea să vă povestesc puțin din experiența mea de până acum. Este o vorbă printre studenți cum că dacă nu ai cel puțin o cădere nervoasă pe săptămână înseamnă că nu iei facultatea suficient de în serios. Ei bine, e puțin exagerat și parțial adevărat, dar nu îți stă gândul la asta. La început, ajungi în primele zile la facultate cu un entuziasm de ai putea să mai oferi la încă trei oameni, dornic să te implici cât mai mult și totul în jur pare un vis. Ai ajuns la facultatea dorită, ești înconjurat de oameni minunați, iar după atâta timp de pregătire pentru admitere, simți și tu că începi să trăiești. Toata lumea pare dornic să te ajute, înveți totul cu bucurie, cunoști oameni noi câți nu ai știut toată viața și independența te bucură peste măsură. Dar toata bucuria aceasta este cu două tăișuri. Pentru că îți oferă o imagine nerealistă într-o călătorie cu bătaie lungă. Pe la jumătatea semestrului, și culminând cu sesiunea am început să le resimt pe toate. Dintr-o data. Începeam să fiu tot mai obosită, anatomia se aduna în jurul meu și nu o mai putea controla, iar în momentul în care îmi dădeam seama ce limitat îmi este timpul, mi-am uitat complet prioritățiile și le calculam în funcție de ce mă poate duce tot mai sus. M-am afundat singură în ignoranță, căutând să fiu ,,mereu perfecționistă” , da

Posted in Blog, Cluj, MG by Andreea Carlogea