Ce-am învățat despre viață învățând limbi străine

09/06/2017

Malcom Gladwell spunea în minunata sa carte Excepționalii că pentru a fi expert într-un anumit domeniu trebuie să-ți petreci 10.000 de ore exersând, invățând, muncind. Am ajuns să fiu de-acord cu el, însă procesul nu este chiar ușor.

Am pornit pe un drum nou de zeci sau poate sute de ori în diferite domenii ale vieții și m-am lovit de multe lucruri care mi se păreau la un moment dat dificile: vorbitul în public, fobia de sânge, facultatea, schimbarea continuă a lucrurilor, legea a doua a termodinamicii. Sunt câteva dintre ele.

Cert este că totul este un proces, iar toate probleme cu care te confrunți, toate sursele care îți generează frustrare îți sunt aruncate în față pentru că Divinitatea, sau Universul, sau Soarta, sau ce-o fi, pentru nihiliști hai s-o numim Propria Neputință vrea ca tu să înveți, să devii mai bun. Așa că primul (1) sfat pe care ți-l dau este să-ți îmbrățișezi lipsurile, cu condiția să muncești ca să le elimini.

2) E normal ca la început să-ți pară greu și foarte foarte inconfortabil, pentru că în sfârșit ai ieșit din zona de confort așa că în ciuda faptului că poate te simți “cel mai prost din curtea școlii” te sfătuiesc să fii mândru de tine că te-ai angajat pe drumul evoluției tale

3) Lucrurile valoroase se obțin greu. Cei care duc la final un proces de învățare știu că perseverența este cheia. Ai răbdare așadar. Poate dura ani, sau.. până la 10 000 de ore, însă nu renunța, cu timpul va fi mai bine, îți promit. Întrebarea care rămâne este dacă te numeri printre cei poate nici 10% care duc la final ce au început. Cu muncă. Zi de zi.

4) Ca să-ți păstrezi motivația uneori trebuie să te uiți la cum arătai la începutul acestui drum. Avem tendința să devenim frustrați pe moment din diferite motive…n-am prins o venă la un pacient cu țesut adipos bine reprezentat, am ezitat 3 secunde să mă apropii de o politraumă, am uitat un cuvânt în mijlocul conversației când vorbeam cu șeful de secție și așa mai departe. Fiecare cu ale lui. Dar tu mai ții minte cum erai la început? Când ce poți să faci acum era doar un vis? În loc să te pedepsești, mai bine uită-te înapoi puțin, fii recunoscător și mândru pentru/de ce-ai ajuns să fii și pentru abilitățile tale. Gata? Te simți mai bine? Bun! Acum continuă-ți treaba.

5) E mai ușor când ai în minte un țel mare, dacă se poate mai mare decât tine respectiv când vezi în obstacole oportunități. Îți dau niște exemple.

  • a) Motivația și progresul meu în învățarea limbii germane a crescut exponențial când m-am hotărât că vreau să ajung să studiez acolo, pentru că știam că avea să-mi schimbe viața. Pe a mea și pe a viitorilor mei pacienți, pentru că aveam să devin mai bun. Acum cu franceza…nu e chiar la cote mulțumitoare pentru că deocamdată nici măcar nu am un scop pentru care o studiez… Dacă mi s-ar oferi un profesor la Paris, punem pariu că în maxim 12 luni aș fi C1?
  • b) Voiam să stau un an întreg cu prima bursă Erasmus. Surpriză, n-am reușit pentru că n-am găsit suficientă binevoință acasă. Îți dai seama ce-a fost atunci în sufletul meu? Crede-mă, nu poți să-ți imaginezi. E cam ca atunci când descoperi raiul și realizezi că n-ai avut viză decât pentru șase luni, din care trei ți le-ai petrecut într-o semi-panică pentru că nu știai la ce să te aștepți. Ei bine, ghici ce? La nici 72 de ore de la reîntoarcerea acasă am primit o altă bursă. Aceeași țară, alt centru universitar. Știi de ce? Pentru că soarta voia să-mi dea alte oportunități și să mă învețe alte lecții să mă facă să întâlnesc alți oameni. Pentru mine. Tot. 

 

Acestea sunt doar câteva lucruri învățate însă lista e lungă. Cert e că până și acum, după atâtea “călătorii”, uneori trebuie să-mi reamintesc o parte din lucrurile enumerate mai sus ca să-mi fac viața mult mai ușoară. E și ăsta un proces care se îmbunătățește cu timpul. Nu uita așadar că greutățile sunt pentru tine, doar că n-o să vezi asta decât atunci când ajungi în vârful muntelui. Asta e valabil pentru fiecare, subliniez, fiecare aspect al vieții tale. Așa că du-te în lume și crești!

În final, totul va fi bine.

Cu drag,

Codrin

Dacă vrei să afli mai multe despre povestea mea cu Medicina, o găsești în cartea #DrumulSpreMedicină. Detalii aici: http://blogdemedicinisti.com/cartea

 

Posted in Blog, General by Codrin Tocut