Cum mi-am pierdut și regăsit motivația (partea 2)

May 16, 2017

Mă iertați că nu am foarte mult timp să intru în detalii, așa că voi continua povestea pe scurt. Vreau doar să fie concluziile clare.

Era vineri seara. Tocmai mâncasem ceva, îmi lăsasem vasele murdare pe masă, mi-am luat repede ceva pe mine și am pornit spre pub. Revenisem acasă de vreo trei săptămâni și aveam senzația că îmi crescuse un nou set de neuroni responsabili cu o anxietate ambiguă de fundal.  Am ieșit din cămin și brusc am început să fiu invadat de gânduri ce-mi induceau ideea că modul în care viața mea decurge acum nu mai îmi aduce un strop de satisfacție. Era o senzație atât de apăsătoare încât simțeam parcă valuri de frică ce creșteau riscând să mă inunde.

M-am oprit. Atunci am conștientizat că ceva nu este în regulă. Am reușit să mă detașez cumva de gândurile care nu se mai opreau ca să nu mă apuce o „panică de panică” și am urcat cu calm înapoi în cameră. Mi-am făcut repede curat ca să am un factor de stres în minus și-am început să explorez puțin starea pe care o aveam. I-am dat liber să-și facă de cap ca mai apoi să o pot analiza.

Cel mai frapant mi se părea un lucru: am început toată pregătirea pentru Medicină înainte cu 10 luni de admitere. Asta înseamnă că tot drumul începuse acum aproximativ 5 ani și jumătate. Ei bine, îți spun cu mâna pe inimă că uitându-mă în urmă, aproape că n-am nimic notabil de menționat în primii trei ani și jumătate, pe niciun plan. Nici măcar nu călătoream/nu făceam atâtea lucruri pentru mine pe vremea aia. Calitatea vieții mele a crescut exponențial în ultima treime a acestei perioade de timp și cu toate acestea, mă aflam acolo, în cea mai urâtă criză existențială de până acum.

Interesant cum la un moment dat faptul că învățasem cum să-mi iau mânușile sterile corect m-a făcut să fiu euforic trei zile iar acum când știu să fac diverse puncții sau alte manevre exponențial mai complicate mă lasă rece. Oare ce se întâmplase?

Am refăcut firul. Pe tot, atât cât îmi permitea memoria și am pus în paralel faptele cu emoțiile pe care le simțeam.  Am decis că vreau să fac Medicina pentru că mă fascina viața și pentru că voiam să-i fac pe cei ce i-au uitat frumusețea să o regăsească. Asta presupune evident să ai un corp și o minte sănătoasă.

Mi-am reamintit de primele mele practici când îmi vedeam ziua ca pe o misiune și bolnavul ca pe un întreg, speriat, dorindu-și doar să plece cu bine acasă din spital. Am uitat încet încet de toate astea și am ajuns să alerg exclusiv după cunoștințe și creștere personală. Devenise tot mai mult despre mine decât despre alții.

Am ajuns la concluzia că mi-am uitat până la urmă adevăratul scop, că mediul a reușit să mă schimbe și să mă îndepărteze de la adevărata mea natură. Creierul tău cred că încearcă să se protejeze de suferință pentru că orice cadru medical se scaldă zilnic în așa ceva însă dacă nu reușești să găsești un echilibru, ori clachezi ori ajungi să privești pacientul ca pe o bucată de carne. Poate că pentru unii sună utopic să găsești stabilitatea, poate că sunt eu naiv, dar cred totuși că se poate.

Când am ajuns din nou în ipostaza de-a face puțină practică, adică la vreo săptămână după acest weekend percepția mi se schimbase. Îmi revenise acolo de unde a pornit. Gândeam cazurile un viitor medic, dădeam tot ce era mai bun din mine însă vedeam omul din fața mea ca pe un întreg și parcă lucrurile începeau să capete din nou sens. Am simțit un val de empatie care mă inunda, iar la 5 dimineața când am plecat frânt spre casă, după ce pentru unii nu s-a mai putut face nimic, prețuiam viața mai mult ca niciodată, cu perioadele ei bune sau rele. Îmi reamintisem de ce-am venit aici și care-i până la urmă scopul.

Din acest motiv am început să și scriu până la urmă, din acest motiv am creeat Drumul spre Medicină, să fac viața sau măcar ziua unora măcar un pic mai bună.

Cât despre partea că învățământul nu mai e atât de motivant și că acesta curge parcă spre plafonare…asta e altă poveste pentru altă dată care acum nu-și are loc în mintea mea. Mi-am regăsit ce aveam mai de preț: sensul.

„If you change the way you look at things, the things you look at change.”

Pentru cei interesați mai am câteva volume (39,9 RON + transport 12 RON prin POȘTA ROMÂNĂ), trimiteți un e-mail la adresa DrumulSpreMedicina@Gmail.com cu toate datele)

Posted in Blog, Bucuresti, Cluj, Craiova, General, Iasi, MD, MG, Oradea, Timisoara by Codrin Tocut