Despre medicină în general…

28/05/2017

Asta-i pentru voi, viitorul. Printre examene, stresul admiterii dar nu numai, mai răsărim din când în când și prin câteva publicații, ce-i drept, mai des în online, dar nu-i regulă. Vă las mai jos articolul meu publicat în almanahul Colegiului Național Traian Doda din Caransebeș. Fiind o publicație anuală cu diverse note având caracter enciclopedic, am încercat să definesc pe scurt medicina pentru cititori, pentru mine fiind o mare onoare și în același timp o primă apariție pe hârtie, ce-i drept, timidă, dar la locului ei. Enjoy !

 

“Fie ca viitor aspirant la viața de student medicinist, fie ca simplu om, la un moment dat ai spus cuiva ori ai auzit câteva lozinci mediciniste faimoase precum : „la medicină e foarte greu” , „vai cât trebuie să înveți” ba mai mult „ajungi să lucrezi abia când ești bătrân”. Și într-adevăr, la medicină este foarte greu. Este probabil cea mai înaltă treaptă pe care o poți atinge dintre carierele pe care societatea ți le oferă și credeți-mă, momentul în care ați salvat viața cuiva este de mii de ori mai de preț decât orice salariu pe care îl puteți lua în diferite domenii. Medicina nu este o meserie. Medicina se face cu mintea și cu sufletul, medicina este arta de a înfăptui vocația ce ți-a fost dată. Vedem astfel că adevărații medici se nasc doar și numai din dorința profunda de a ajuta omul în suferință. În sine, procesul tău de formare ca medic începe încă din momentul în care ai fost admis în cadrul acestei facultăți. În acel moment, te-ai declarat războinic cu absolutul nociv al acestei lumi. Ai trecut de cealaltă parte a barierei. Tu însuți devii un model pentru oamenii ce-ți vor sta în față. Facultatea de medicină din exterior pare ca un lucru greu de atins, un ideal la care foarte mulți visează însă în cadrul căreia puțini sunt aleși. Ca să înțelegeți drumul către țelul final, comparați acest drum cu o drumeție pe munte, având în față o pantă constantă de 30 de grade înclinație unde fiecare pas înainte aduce cu sine o greutate și mai mare. Cu toate acestea, un avânt aproape miraculos îți va da putere și vei prinde dragoste de știință și de corpul uman, deslușind astfel toate tainele anatomiei și funcțiilor organismului. Noi studiem tot. Și când spun tot, mă refer la tot. Fiecare părticică la nivel celular și molecular din trupul nostru, și nu doar atât, studiem principiile de bază ale fizicii, chimiei, biologiei, ba chiar modul de funcționare al naturii cât și legile universului și asta doar ca să putem înțelege mecanismele organismului uman. Mare vă fa vi uimirea când veți constata ca firavul nostru corp este însuși un univers. Este un scop pentru care facultatea de medicină este atât de grea, cu o sumedenie de ore, mulți ani de formare, sesiuni grele, volum imens de informații, cadavre de disecat (da, încă studiem pe cadavre – aici moartea lucrează în scopul vieții), un program încărcat cu un program liber aproape inexistent și nopți nedormite. Iar acela este că în mâna voastră va sta viața unui om. Salvând un om, salvezi umanitatea și implicit te salvezi pe tine, capeți un sens, ești o piatra de temelie în societatea din care faci parte și ești raza de soare în viața omului pe care îl tratezi.

Viața ființei vii nu e ca un cod în C++ pe care dacă-l greșești îl ștergi și-l compilezi iarăși, nu. Aici, până și o diferență de doar 0,1 la anumite valori declanșează o serie de reacții ce va schimba complet cursul normal al lor. Cu medicina nu-i de joacă, astfel că o alegere în acest domeniu trebuie calculată mult în prealabil. Poate vă vine în cap întrebarea dacă medicina este într-adevăr așa cum pare din exterior. Eu am fost un copil înnebunit de-a dreptul de visul medicinist, încă din clasa a 6-a visând să capăt sens, am înfăptuit o adevărată „credință” din acest ideal. Experiența totuși m-a făcut să nu am așteptări, ci doar față de mine, mereu să-mi doresc să fiu mai bun, indiferent de mediul în care mă aflu. Așa că, fiind foarte bine informat asupra domeniului în care plănuiam să intru, știam aproximativ toate detaliile vieții universitare la medicină. Dacă ar fi să vorbesc strict din punct de vedere tehnic, Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, locul unde studiez în prezent, dispune de toate condițiile și materialele de care ai nevoie pentru a deveni un bun medic, fiind la același nivel cu marile centre universitare din țară precum Cluj-Napoca sau București. Cum am menționat și în paragraful anterior, medicina se face cu sufletul. Același lucru se aplică și aici. Determinarea face diferența. Tu faci diferența. Dacă vrei să înveți din zece tratate diferite, ești de zece ori mai bun decât studentul care se rezumă doar la materia obligatorie. Se pune accent pe seriozitate si performanță. Doar cei mai buni rezistă. „Tocitul” așa faimos cum este el atribuit facultății noastre, nu-și face loc decât fugitiv, pe ici pe colo. Majoritatea proceselor trebuie înțelese în complexitatea lor pe baza legilor fizice, chimice, electrostatice etc. Iar la anatomie, regina tocitului, ei bine, fiecare mușchi are o altă funcție și datorită rolului și acțiunii pe care o are în organism, el se află într-un anumit loc. Nu putem să numim aceste conexiuni decât raționamente logice, înțelegere a informației.

Complexitatea fenomenului medicinist nu se poate restrânge în 6 ani de studiu pe care îi avem de parcurs, cum nici descrierea mea nu poate cuprinde fiecare detaliu picant pe care acest domeniu îl ascunde și sper să fi reușit în câteva cuvinte să las un gust plăcut acestui domeniu din mai multe punct de abordare. Vă încurajez să vă gândiți cum ați fi dumneavoastră în pielea unui medic. Va invit să visați mare și să îndrăzniți căci pentru mine, medicina este doza de adrenalină și cea mai mare aventură pe care o pot parcurge. Și acesta este doar începutul.”

Promit să revin în timp pentru niște sfaturi legate de admitere, până atunci, țineți aproape unii la alții.

Voie bună ! Cu drag, Alexandru Sturm ( Andi ).

Posted in Blog, Timisoara by Alexandru Sturm | Tags: , , , , ,