Despre Oameni

30/05/2017

Există momente în viața noastră în care, fără să știm ce impact vor avea asupra noastră, cunoaștem Oameni. Deja știți despre ce vorbesc, nu? Am cunoscut și eu un astfel de Om. Cert este că fără el, nu aș fi fost unde sunt astăzi acum, nu aș fi avut putere sa trec peste momentele în care am simțit că nu mai pot, doar să nu îl dezamăgesc. Sau să o dezamăgesc, pentru că a fost vorba de o ea.

Vă povesteam foarte pe scurt data trecută despre cum eu eram decisă la sfârșitul clasei a 8-a să urmez un profil de matematică-informatică, lucru pe care l-am și făcut până la un punct. Vă spun asta din nou ca să întelegeți cât de înverșunat este caracterul uman și prin câte trebuie să treacă pentru a-și întelege adevărata menire. Răspunsul la întrebarea pe care tocmai v-ați pus-o este NU. Încă nu știu care este a mea. Voi fi un viitor cercetător(pentru că trebuie înțeles că nu oricine termină medicina e obligat să o și practice în spitale sau clinici) sau un medic ce își ajută pacienții prin puterea bisturiului ori prin parafa pusă pe o rețetă? Am înțeles însă destul cât să știu că medicina e singura cale pentru mine, în orice formă ar fi ea.

În momentul în care am decis că asta trebuie să fac, eram foarte sigură pe mine. Dar când am ajuns la clasa de științe ale naturii și am avut prima mea oră de biologie, pe care o detestam până atunci, încrederea mi-a fost puțin zdruncinată. Știți momentul acela când ești într-un test și cerința sună cam așa: trenul de pe ruta Moscova-Paris merge cu o viteză constantă de 100 km/h iar in deșertul Gobi a început să plouă; cunoscând acestea, precizați cu ce viteză se deplasează spre podea paharul pe care tocmai l-a scăpat un chelner care lucrează la un restaurant pe strada Rainer? Cam așa mă simțeam eu la ora de biologie. Pe românește, habar nu aveam! Colegii din jur vorbeau despre inimi și artere de parcă despre asta au vorbit o viață întreagă și ce să vedeți, Omul și-a dat seama. Și m-a scos în fața clasei să învățăm împreună pe atlas vasele principale ale cordului. Și eu spuneam ca artera pulmonară pleacă din ventriculul stâng și mai ziceam o dată tot după dictare. Apoi mai spuneam că venele pulmonare ajung in atriul drept și da, ați ghicit, încă o dată după dictare. Chiar dacă pentru unii dintre voi sună destul de persecutiv, impresia lăsată asupra mea nu a fost asta. Ba mai mult, m-a motivat să învăț cu adevarat la biologie pentru că până atunci memorasem totul, fără să găsesc vreo logică între noțiuni.

Vă întrebați cum e posibil să existe corelații la o materie care presupune “tocit”? Să vă dau un exemplu. Una din fețele inimii, cea diafragmatică, vine în contact cu stomacul prin intermediul diafragmei, deci vă puteți imagina de ce tulburările de digestie sau patologii la acest nivel pot determina “palpitații” la inimă.

Așadar, îmi propusesem să învăț cât să prind ritmul clasei, una foarte bună(fun fact, din 33 suntem 25 la medicină) și ca orice început, mi-a venit greu să mă acomodez. De la câteva rânduri, am trecut la câteva pagini DAR pline cu desene. Și am fost ajutată foarte mult de acest Om, care mereu a fost alături de noi și nu ne-a lăsat să ne dăm bătuți și ce e cel mai important e că ne-a învățat cum să învățăm. Cei care sunt deja la medicina știu despre ce vorbesc, iar cei care sunt aspiranți știu și mai bine ce înseamnă admiterea, la București cel puțin. Trei manuale care trebuie studiate și învățate și reînvățate până când, dacă ești trezit noaptea din somn, știi să spui fără greșeala calea de conducere a sensibilității epicritice.

Și asta a făcut Omul. Nu ne-a predat o singură secundă din viața ei, ne-a învățat. Ne-a oferit o logică pentru absolut tot ceea ce a însemnat Corintul roșu aka Biblia. Recunosc, nu mulți au norocul să dea de astfel de persoane, nu în toate orașele găsești profesori dedicați meseriei lor, care nu sunt interesați să pleci acasă cu 10 pagini de memorat până data viitoare, ci care vor să fii tu în stare să le predai lecția după ce ți-au explicat-o. Nu toți se pot duce în orașul de alături ca să fie ajutați, așa că trebuie să învețe singuri. Dar nu vă faceți griji, karma le rezolvă pe toate.  Veți ajunge la facultate și deja voi veți știi cum să vă descurcați cu ideea că trebuie să întelegeți 90% din ce se cere la examene singuri, în timp ce eu încă plâng după profesorii din liceu.. ☹

Acestea fiind spuse, mă voi duce să studiez la anatomie, plânge după mine de câteva zile. Sau mai mult plâng eu din cauza ei..Îmi puteți lăsa în comentarii despre ce vreți să vorbim data viitoare 😊 Spor la învățat tuturor!!

Posted in Blog, Bucuresti, General, MG by Diana Neculau