Highway to heaven

25/11/2017

Fiind studentă în anul 1, obișnuiam să îmi prezint doleanțele ce țineau de facultate colegilor din anii mai mari, deoarece pentru mine puterea exemplului era foarte importantă(și încă este, dar nu din atât de multe puncte de vedere ca mai înainte). Dacă ei reușiseră să treacă prin toată materia, toate colocviile, toate examenele de până atunci, poate că ar fi funcționat și la mine aceleași metode ca la ei. Greșit.

Suntem unici, fiecare în parte. Și chiar dacă reușim să identificăm anumite tipare în noi, până și ele pot fi încălcate. De exemplu, sunt o persoană care în sesiune doarme 8 ore pe noapte și mai târziu de ora 11 nu învață. Dar am și zile(de fapt nopți) în care simt că nu trebuie să mă opresc din ce fac, timp de 2-3-4 zile adorm la 2-3-4- dimineața după care alte 2-3-4 zile aș dormi și în mers.

În ceea ce privește stilul de a învăța, nu este o regulă general valabilă. Stilul meu de exemplu cred că este cel mai cronofag dintre toate. Citesc și pe măsură ce fac asta, notez ce mi se pare important. Problema? Câteodată prea multe mi se par importante, deși nu sunt. Șansele să îmi amintesc detaliile detaliilor tind spre zero. Pentru a afla ce vi se potrivește mai bine, trebuie să experimentați. Dar NU faceți asta pentru o lucrare/colocviu(cum am făcut eu și am observat că se poate să iau o notă cu puțin peste cea de trecere cu brio dacă doar citesc, subliniez ce e mai important și mă uit pe imagini unde există) sau mai rău, examen. Eventual se ia materia, se încearcă o metodă nouă pe ea, se dă un auto-test. Încă sunt în perioada de descoperire, așa că dacă nici voi nu știți ce este mai eficient, mai bun, mai, mai, nu disperați! Eu sunt întreagă și supraviețuiesc.

O altă părere care se auzea în jurul meu era: anul 2 e atât de ușor comparativ cu 1, ți se va părea floare la ureche. Say what? Chiar dacă fac doar 4 materii(anatomie, histologie, microbiologie și fiziologie +/- istoria medicinei) și voi avea doar 4 examene mai solicitante în sesiunea de iarnă, timpul pe care îl am la dispoziție(mai mult într-adevăr pe lângă cel de anul 1) nu îmi ajunge pentru învățat, voluntariate, mers acasă, distracție, vacanțe, toate în echilibru. Ceea ce este diferit e cât de repede asimilez informațiile noi. Deci, anul 2 poate fi privit ca fiind mai ușor doar prin faptul că suntem noi veterani de 2 sesiuni și ne-a crescut puțin rezistența la numărul de pagini pe care le avem de citit, așa cum și corpul(studentul), cu cât primește mai multe antibiotice(sesiuni), devine mai rezistent la bacterii(miile de pagini pentru examene). Dar bineînțeles, cum și unele bacterii sunt “bune”, și cărțile pe care le învățăm ne ajută mai departe când vom fi puși față în față cu pacientul și nu vom avea timp să le căutăm prin bibliotecă(dacă mai există în ea).

Concluziile ar fi că tu te cunoști cel mai bine, fiecare experiență care aparent sună la fel pentru toți pentru tine ar putea fi diferită și cel mai important, suntem într-un proces continuu de autocunoaștere. 🙂

Posted in Uncategorized by Diana Neculau