Jurnalul unei viitoare mediciniste: Dragi profesori, avem nevoie de modele!

15/10/2017

Din punctul meu de vedere, profesorii sunt cei care ar trebui să ne modeleze caracterul și personalitatea. Datorită lor ar trebui să ajungem oameni în adevăratul sens al cuvântului. Lor ar trebui să le mulțumesc acum că mi-am descoperit vocația. În schimb, realitatea este alta. În aproape unsperezece ani de școală, am învățat de la profesori următoarele lucruri:

  1. Este mai bine să fii un sclav docil decât să ai puterea de a te apăra (nu de alta, dar te încasezi cu un 3 și o absență în date diferite).
  2. Să nu cumva să spui că nu înțelegi ceva pentru că, de cele mai multe ori, te alegi cu țipete și cu un răspuns arogant, cum ar fi „e așa pentru că spun eu”.
  3. Dictatul și toceala sunt cele mai bune metode de învățare (dacă nu ar fi, cu siguranță că s-ar aborda și altele).

Desigur, cum nu pot schimba mentalitatea tuturor profesorilor din România, poate măcar doi sau trei dintre cei care citesc următoarele rânduri vor realiza că greșesc și vor încerca să se schimbe. Vreau să subliniez încă de acum că nu generalizez și sub nicio formă nu cred că toți profesorii sunt niște tirani. De-a lungul aceștori ani de școală, am cunoscut și câțiva profesori pe care îi admir și care mi-au fost alături mereu când am avut nevoie, cum ar fi fosta mea doamnă profesoară de istorie, doamna profesoară de informatică sau doamna dirigintă.

Așadar, dragi profesori, știu că se întâmplă să mai aveți câte o zi proastă, dar chiar nu e nevoie să o stricați și pe a noastră. Nu știți ce schimbări se produc în viața noastră sau prin ce perioade trecem. Ah, și vreți să vă spun un secret? Avem o viață și în afara băncilor școlii.

Da, dragi profesori, aveți și dumneavoastră probleme, dar și noi avem. Pentru un adolescent de 16-17 ani, o ceartă masivă cu părinții poate fi echivalentul a altor probleme „de adulți”. Noi trăim totul la o altă intensitate, nu suntem stabili din punct de vedere emoțional, iar o notă mică primită din cauza stărilor dumneavoastră interioare nu ne ajută – din contră. Chiar vă simțiți mai bine să vă răzbunați pe noi?

Dragi profesori, înțelegeți-ne și pe noi când nu apucăm să tocim zecile de formule de la toate materiile. Personal, prefer să învăț la biologie și la chimie în loc să tocesc mișcarea oscilatorie armonică sau combinările de n luate câte k (sincer, chiar credeți că pe noi ne interesează combinările de acest gen?).

Și, da, dragi profesori, suntem conștienți că programa școlară nu este tocmai cea mai bună de care am putea beneficia, dar ajutați-ne! Sprijiniți-ne, fiți alături de noi. Nu lăsați pe urmerii noștri toate greutățile și învățați-ne cum să devenim mai puternici.

Prin urmare, cum aș putea să-i numesc pe acești profesori niște mentori? Cum ar trebui să-i urmez?

Să vă spun concluzia mea – dragi profesori, avem nevoie de modele. Vrem să ne ajutați să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere, vrem sprijin, vrem să fim o echipă, iar câte un „bravo” ocazional chiar nu ar strica.

Această idee de articol mi-a venit într-o zi în care persoanele care ar trebui să mă ghideze nu au făcut altceva decât să mă dezamăgească. Intenția mea nu este de a jigni pe cineva și tocmai de aceea nu am specificat niciun nume.

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,