Jurnalul unei viitoare mediciniste: Viitorul este în mâinile mele

18/07/2017

Dintotdeauna am avut așteptări mari. Mereu mă gândesc că ceea ce urmează să fac va fi perfect și că totul va merge așa cum vreau eu. Evident, nu de puține ori mi s-a întâmplat ca așteptările mari să îmi fie înșelate. Acesta este unul din defectele mele pe care mi-l asum, dar de care nici nu aș vrea să scap.

Dacă nu avem visuri mari, dacă nu ne gândim că tot ce ne așteaptă va fi exact așa cum ne dorim, atunci de ce mai muncim? Dacă suntem convinși că medicina e un domeniu greu din care avem mai multe neplăceri decât satisfacții, atunci care e sensul să mai încercăm?

De multe ori mi s-a spus că medicina nu este așa cum mi-o imaginez eu, însă nimeni nu s-a gândit la posibilitatea ca eu să fiu acea persoană care aduce schimbarea. Nu contest, poate am visuri prea mari, dar eu tot voi munci ca și cum ceea ce mă așteaptă e Raiul pe Pământ pentru că altfel nu văd rostul.

Mulți m-au întrebat cum mă aștept să fie această lungă perioadă de doi ani în care mă voi pregăti pentru facultate și tuturor le dau același răspuns: situația nu e atât de neagră pe cum o văd cei din exterior.

Având în vedere că voi merge la olimpiada de biologie, de câteva zile am început să învăț și nu, nu este prea devreme pentru că la etapa națională unele cerințe sunt ca cele pentru adevărații mediciniști (dar nu mă ascultați pe mine, verificați și singuri).

Învăț, mă verific, fac grile, recapitulez. Și… îmi place. Dacă din proprie inițiativă am renunțat acum, în vacanță, la câteva ore în care puteam să mă distrez sau să mă uit la Anatomia lui Grey (nu mă judecați), sunt destul de sigură că atunci când va veni momentul voi fi pregătită să fac și alte sacrificii.

Simt cum acești doi ani de lucru intens se apropie cu repeziciune, dar sunt pregătită. Îmi asum tot ce va urma, fie euforie, fie dezamăgire. Cred că cel mai important lucru pe care îl pot face acum este să muncesc pentru a-mi atinge cele mai mari așteptări. Visurile de astăzi sunt amintirile de mâine.

Concluzia? Sunt gata pentru sacrificii, pentru fericire, pentru schimbare. Îmi permit să visez și să am așteptări pentru că viitorul este în mâinile mele. Și nu doar viitorul meu.

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,