Primele cuvinte din Jurnalul unei viitoare mediciniste

17/06/2017

Bună tuturor, Codrin aici. Stăteam săptămânile trecute să mă gândesc puțin la viitorul blogului și la faptul că trebuie să venim cu niște idei noi. Având în vedere că cel puțin jumătate din cititorii noștri activi sunt aspiranți la Medicină și că noi scriem de ceva vreme despre experiențele noastre ca studenți, am decis că acest lucru trebuie să se schimbe.

Noi, oamenii, tindem de multe ori să credem că suntem singuri și că problemele prin care trecem ne aparțin numai nouă. Dacă Drumul spre Medicină a fost despre experiența mea și despre tot ce am învățat, această nouă serie de articole este despre experiența Amaliei Danciu, un blogger foarte talentat care știe să exprime prin cuvinte ce simte, care cu siguranță vă va face să empatizați cu ea și să găsiți alinare în faptul că cel mai probabil obstacolele voastre, mai ales mentale, vor fi cel puțin asemănătoare.

Sper să așteptați și voi cu entuziasm articolele Amaliei și… gata cu vorbăria, să o lăsăm să se prezinte.

Poveștile sunt cele care ne fac cine suntem astăzi. Noi suntem suma provocărilor pe care le-am acceptat, a lucrurilor mici care ne fac fericiți, a oamenilor pe care i-am întâlnit și a visurilor care ne conduc. Acestea sunt ca o ancoră care ne leagă pe noi de restul oamenilor din jurul noastru. Ce reprezintă această noua rubrică, Jurnalul unei viitoare mediciniste, pentru mine? Povestea mea, povestea unei fete căreia nu i-a fost niciodată teamă de a visa. Toate experiențele prin care voi trece reprezintă ancora dintre mine și voi.

De azi înainte, povestea nu va mai fi doar a mea – devine a ta, a lui, a ei, a tuturor. Îmi voi deschide în fața voastră sufletul și voi veți putea vedea toate frământările mele, găndurile, așteptările, până când voi putea striga cu mândrie că am ajuns mai aproape de realizarea celui mai mare vis al meu: să simt cum îmi curge prin vene fericirea.

Dintotdeauna am susținut că trăim Raiul pe pământ atunci când facem ceva pentru care ne trezim cu zâmbetul pe buze în fiecare dimineață. Aceasta este definiția fericirii pentru mine. De aceea, atât eu, cât și voi, am ales Medicina ca Drumul spre Fericire.

Trecând la lucruri concrete, cred că ar fi cazul să vă spun câteva lucruri despre mine. Numele meu este Amalia Danciu, am 17 ani și sunt un viitor neurochirurg. Locuiesc în Reșița, vin clasa a XI-a, iar în doi ani voi păși pe treptele Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara. Sunt jurnalist cultural de la vârsta de 12 ani și sper ca, atunci când voi începe intens pregătirile pentru medicină, să nu renunț la această pasiune a mea, dar cu siguranță vom vedea cu toții cum mă voi descurca cu toate în viitoarele articole.

De ce medicină și nu jurnalism sau o altă facultate? Cum mă voi descurca cu pasiunile, viața socială și pregătirile pentru medicină? Care sunt așteptările și fricile prin care vom trece noi, cei care suntem pe Drumul spre Fericire? Acestea sunt doar câteva întrebări la care voi răspunde de-a lungul timpului.

Înainte de a încheia, vreau să le mulțumesc lui Codrin Tocuț și lui Dumitru Șutoi pentru șansele pe care mi le acordă. Sper ca cei care sunt în aceeași situație ca și mine să se regăsească în cuvintele mele, iar cei care au trecut prin această experiență de viitor medicinist să își aducă aminte (cu bucurie) de clipele din liceu.

Posted in Blog by Amalia Danciu | Tags: ,