Tag: facultate

04/10/2017

Dragi studenți începători în tainele medicinei, ați dat ochii, în sfârșit, cu momentul mult așteptat. V-ați aprovizionat cu entuziasm, energie și muuultă curiozitate, ați intrat pe porțile facultății, ați căutat la disperare amfiteatre peste amfiteatre, v-ați găsit locurile printre străinii care vă vor deveni colegi de neuitat și ați început să fiți numai ochi și urechi la primele cursuri și laboratoare din viața voastră. Este un lucru de mare preț, sunteți mult mai aproape de visul vostru, trăiți studenția cu toate bucuriile și dificultățile ei, vă maturizați pe toate planurile, deveniți adulți. Deoarece știu cât de greu este procesul acomodării și cât de mult timp trece până când înțelegeți în mare parte ce e cu toate cunoștințele care vi se îngrămădesc în minte, cum e cu sesiunea aceea „îngrozitoare” de care tot auziți zilnic, de unde să vă procurați materialele, cum să învățați mai eficient sau cum să vă organizați timpul în așa fel încât să mai puteți trăi pe lângă toate acestea, m-am gândit să vă transmit câteva sfaturi. Mie mi-au fost de folos anul trecut pe vremea aceasta, când eram ca voi și apreciam mult orice informație menită să mă dezmeticească din haosul în care mă bălăceam. Așadar,

  1. Degeaba ai tehnică dacă n-ai materialul de bază.

Procurați-vă din timp cursuri, cărți, atlase de care aveți nevoie

Posted in Blog, Cluj by Diana Santionean | Tags: , , , , , , , ,
20/05/2017

Toată lumea știe un mare adevăr despre studenții la medicină – stăm toată ziua cu nasul în cărți. Un alt adevăr, poate mai puțin cunoscut, dar la fel de important, este motivul pentru care facem acest lucru. Ca să ne ajutăm semenii la nevoie, ca să știm ce antibiotice să cerem la farmacie fără rețetă, ca să evităm consultații stânjenitoare pentru că avem (în mod cert) un coleg de grupă care este greu scârbit de orice ar putea să iasă din orice orificiu al corpului uman, ba chiar mai mult, știe și să ne spună de ce s-a întâmplat asta – da, sunt de acord, și acestea sunt motive, dar marele secret este că suntem, cu toții, speriați ca de bombe de toate bolile despre care învățăm. Am plâns odată vreo câteva ore la rând pentru că citeam despre cancere că ar fi complet lipsite de simptome în primele stadii (când sunt cel mai tratabile!), iar eu eram perfect sănătoasă. M-aș fi dus să mă investighez, dar ce medic mă scana din cap până în picioare dacă nu aveam nimic? Așa că am continuat să plâng, blestemându-mi starea de perfectă sănătate, și am scuipat în sân sperând ca măcar să trăiesc, împreună cu cancerul meu nedetectabil, o viață lungă și la fel de asimptomatică ca și până acum. Bineînțeles, nu sunt nici prima, nici ultima persoană care suferă de non-cancere imaginare. Adevărata noastră boală, a studenților la medicină, este ipohondria, și ne-o alimentăm furibund, cu foame și cu p

Posted in Blog, Iasi, MG by Viviana Popa | Tags: , , , , ,